... care nu face efortul de a-si trimite un reprezentant. Este vorba de Gala "10 pentru Romania" organizata de grupul Realitatea-Catavencu in fiecare an, in cadrul careia sunt premiate valorile culturale, sportive, politice ale Romaniei. Iar pentru prima oara anul acesta, si valorile colective, in cadrul sectiunilor Orase si Licee.

Spre surprinderea mea totala, castigatoare la categoria Orase au fost Constanta si Cluj. De Cluj sa zicem, e centru universitar, are alt nivel de dezvoltare, pe plan cultural si economic sta foarte bine. Nici Constanta nu sta rau la capitolul economie, insa nu se compara din punctul de vedere al culturii si educatiei (superioare). Desigur, au fost mai multe criterii in evaluare si hai sa mergem pe prezumtia ca nu a existat imixtiune politica pentru ca anumiti primari sa castige distinctia.

Si ca veni vorba de primari... domnul Mazare, minunatul nostru edil, se pare ca da doi bani pe evenimentele culturale la care este invitat in calitate de reprezentant al nostru, al constantenilor, si nici macar nu isi trimite vreun subaltern din Primarie. Drept consecinta, castigatoarea locului 1, Constanta, nu a fost reprezentata de nimeni la Gala. Este perfect adevarat ca premiul nu este al primarului, ci al constantenilor, al oamenilor de afaceri din oras, al echipei din primarie care intradevar a muncit pentru oras (nu ma refer neaparat la directorii din primarie numiti politic, ci la oamenii care au muncit cu adevarat chiar si pentru sau in numele altora).

Distinctia primita ar trebui sa fie un prilej de bucurie pentru toti constantenii, de mandrie, dar si un semnal ca munca trebuie continuata, pentru a consolida pozitia Constantei de cel de-al doilea municipiu al Romaniei, si de a transforma orasul intr-o destinatie turistica importanta pe harta Europei, cel putin in sezonul estival.

Despre categoria Licee nu voi comenta, pentru a nu fi acuzat de impartialitate. Pot doar sa spun ca sunt profund mirat de rezultat, cunoscand multe date reale de pe "teren".

Stateam zilele astea si ma gandeam care este totusi legatura intre Mos Craciun ca "personaj" si semnificatia religioasa a Craciunului. Raspunsul este, desigur, niciuna. Iar astazi am mai aflat cateva detalii care m-au ajutat sa-mi creez o imagine mai clara asupra Craciunului.

Ce sarbatorim noi de fapt pe 25 decembrie si in urmatoarele doua zile? Nasterea lui Iisus Hristos. Ce legatura are asta cu mosuletul cu burtica si barba care ne aduce cadouri? Niciuna. Acum 500 de ani, de exemplu, exista Mos Craciun? Nu.

Se pare ca Mos Craciun a fost inventat ca si personaj prin sec. XVIII de catre un desenator de povesti animate, apoi a suferit diverse modificari pana cand a primit forma si semnificatia actuala de catre compania Coca-Cola, prin anii 1920. Si ne mai plangem ca aceasta sarbatoare are o semnificatie mult prea comerciala.

Cu toate acestea, ideea de "mosulet" care aduce cadouri nu a fost inventata recent, ci a fost pur si simplu profund alterata. Initial principalul "aducator de cadouri" era Sfantul Nicolae, ceea ce conferea si o profunda semnificatie religioasa sarbatorilor din luna decembrie. Insa lucrurile s-au schimbat, iar Sfantul Nicolae a fost trecut pe un plan secund (el aduce "doar dulciuri" sau mici cadouri), fiind inlocuit cu Mos Craciun, un simbol nou inventat.

Pana la urma chiar si prin acest lucru putem observa tendinta de trecere de la simbolistica religioasa la cea comerciala, cea din urma dominand din ce in ce mai mult societatea.

Dar pana la urma daca tot s-a ajuns aici, ce rost ar mai avea "renegarea" lui Mos Craciun si incercarea de a reveni la vechile traditii, cand de Mos Craciun ne leaga atatea amintiri frumoase si din moment ce asociem imaginea lui Mos Craciun cu bunatatea, generozitatea, veselia? Poate ca ar trebui mai bine sa fim ceva mai atenti la latura religioasa a sarbatorii de Craciun, si sa n-o pierdem niciodata din vedere in fata comercialului. In rest, sa ne bucuram de spiritul Craciunului si de cei cu care ne reunim in aceasta perioada si desigur de zapada ce s-a asternut in mai toata tara.

Nu credeam ca in Romania anului 2009 dreptul de vot este un lux, un lucru foarte greu de...exercitat. Am votat de atatea ori pana acum, si de fiecare data procesul s-a desfasurat fara probleme. Ce-i drept, eram acasa si am votat la sectia de care apartin, in Constanta. Astazi am avut "ghinionul" de a ma afla in Bucuresti, oras in care locuiesc cu chirie. Drept pentru care n-am putut vota. Let`s see why...

19:45 - Ajung in Sectia Speciala 816 din Autogara Filaret, unde stiam ca nu este coada foarte mare. Se pare ca am auzit prost, intrucat sunt peste 50 de oameni care stau la coada. Ma asez la coada si astept.

20:30 - Intre timp coada inainteaza extrem de incet. La un moment dat un grup de tineri insotiti de cativa barbati de vreo 50-60 de ani se asaza in paralel cu coada. Acestia dau cateva telefoane si incet incet intra in rand, in fata noastra. Cei din fata nu au facut scandal, lucru absolut surprinzator (ceea ce ridica cateva semne de intrebare), insa cei mai aproape de mine s-au adresat celor 10 politisti care asigurau ordinea publica. Acestia s-au facut ca nu aud si s-au indepartat de coada.

20:45 - Cei care au intrat in fata noastra sunt chemati unul cate unul in sectie. Se strang randurile si lumea incepe sa vocifereze.

20:50 - Presedintele sectiei, care in tot timpul acesta a stat afara sa fumeze alaturi de alti 2 membri ai comisiei (!) intra in sectie si se face nevazut. Inauntru, 2 membri ai comisiei se joaca pe un laptop, rad si beau bere.

20:57 - Suntem anuntati ca s-a inchis sectia si ca putem sa plecam. Lumea incepe sa faca scandal, politistii sunt luati la rost si incepem cu totii sa-l strigam pe presedintele sectiei. Intre timp, cativa dintre membrii sectiei (tineri, desigur) vin la usa si incep sa rada de noi, sa se strambe ca niste copilasi tampi cu o atitudine de genul "haha, ia uite-i si pe fraierii astia!".

21:00 - In timp ce ceilalti continuau scandalul, am facut cateva poze si apoi am sunat la 112. Sunt trimis de la o persoana la alta, de 4 ori, pana cand in sfarsit ajung la cei responsabili de alegeri. Le spun pentru a patra oara povestea, ca sectia s-a inchis inainte de orele 21:00 si ca nu ni s-a permis sa votam si mi se spune sec ca va fi trimisa o echipa. Politistii incep sa rada de noi.

21:30 - Echipa promisa tot nu ajunge. Pana la aceasta ora nimeni nu a mai iesit din sectia de votare, din nou un lucru surprinzator. Ne hotaram sa continuam demersurile noastre cu denunturi si sesizari, dupa care ne dispersam si plecam fiecare in drumurile noastre.

Este incredibil cata lipsa de respect si de bun-simt poate exista in tara asta, si cat de greu poate fi sa ti exerciti un drept constitutional.

Google se pare ca face tot posibiblul sa acapareze cat mai mult din viata noastra online. A inceput cu simplele cautari pe net, a continuat cu email-ul, docs, apps si tot asa. Iar acum vine cu Wave.

Ce este Google Wave? Ei bine, e o intrebare destul de dificila. La inceput, Google pusese la dispozitia utilizatorilor Wave un ghid de doar 1 ora si 20 de minute in care explica cum sta treaba cu noul produs. Acum filmuletul a ajuns la 10 minute. :P Dar sa revin la intrebare. Wave vrea teoretic sa inlocuiasca email-ul si modul in care colaboram online.

De exemplu, tu ca utilizator creezi de exemplu un "wave"nou, in care iti inviti prietenii sa iesiti la un film. Apoi ii "introduci" in wave pe prietenii respectivi (prin drag&drop) si puteti purta acolo discutii live (poti chiar sa vezi ce scriu ceilalti in timp real, inainte sa dea enter pentru a introduce textul), puteti introduce harti, documente, link-uri, webcam etc.

Momentan serviciul se afla in faza Beta si inregistrarea se face numai pe baza de invitatie (mai am vreo 10 invitatii.... daca vreti una postati un comment in care sa spuneti la ce v-ar folosi produsul; nu uitati sa precizati cumva adresa de email, intrucat invitatia poate fi trimisa doar catre o adresa de email - oricare, nu trebuie sa fie neaparat de la Gmail ).

La prima vedere mi s-a parut un instrument util pentru colaborarea online, mai ales pentru o echipa de lucru. Doar ca (cel putin momentan) este putin cam stufos, greoi pe alocuri, si nu tocmai intuitiv. Si mai apare desigur problema contactelor care nu se afla in agenda ta Google Contacts. Dar sa speram ca pana la lansarea finala a produsului vor mai aparea imbunatatiri semnificative.

Wave merita incercat. Nu cred ca va zdruncina pozitia email-ului in stadiul actual, dar este totusi un produs de luat in seama, care poate fi foarte util in unele situatii.

In Romania se pare ca voluntariatul are o problema. Grava. Tinerii, care ar trebui in mod normal ca in perioada in care sunt elevi sau studenti sa se implice in activitatea ONG-urilor si in activitatile extrascolare organizate de institutiile de invatamant, nu se gandesc decat la bani si la partea materiala. Daca e vorba sa munceasca "pe gratis", nici nu vor sa auda. Sau mai rau, se implica si apoi lucreaza "in ritmul lor". Adica doar cand au ei chef. Se fac ca au tot felul de probleme, ca nu au timp etc. Iar organizatorii sau coordonatorii actiunii trebuie sa stea sa alerge dupa ei si sa-i piseze la cap, ca altfel nu se mai face deloc treaba.

Un aspect mult mai grav este descurajarea din partea parintilor. Daca nu e vorba de bani sau alt castig material palpabil si rapid, acestia devin imediat o bariera intre "copil" si organizatia in cauza. In ultimii ani m-am confruntat cu foarte multe cazuri de acest gen, cand s-au iscat adevarate scandaluri intre cele doua parti, rezultatul fiind previzibil. Parintii respectivi se impotriveau pur si simplu implicarii odraslei lor in alte activitati decat invatatul.

Mi se pare ingrozitor ca parintii le insufla copiilor un asemenea comportament, obisnuindu-i sa faca totul numai din interes si numai daca exista un castig material rapid. In principiu, am observat cateva cauze ale acestui comportament la parinti:

1. Teama ca activitatile respective vor indeparta copilul de la invatatura, rezultatele acestuia scolare urmand sa fie mult mai slabe.
2. Avand in vedere ca in perioada in care au fost chiar ei elevi sau studenti acest gen de activitati ori nu exista, ori era sub spectrul comunismului, asadar acestia neavand definite prea clar notiunile de ONG, voluntariat etc. , probabil considera ca toate acestea reprezinta o pierdere de vreme si de bani. Acest fapt deriva probabil dintr-o informare deficitara a parintilor cu privire la voluntariat in general.
3. Perceptia unora ca voluntariatul este de fapt o forma de manipulare din partea statului, ca ONG-urile sunt create pentru a spala bani si alte asemenea.

In conditiile astea, copilul ajunge rapid sa adopte atitudinea "mie ce-mi iese din asta?". Multi prefera (si nu este nimic condamnabil in asta) sa se angajeze pe perioada studentiei, de exemplu, in domenii care nu au si probabil nu vor avea niciodata legatura cu ceea ce studiaza acestia sau unde vor lucra dupa absolvire. Sa facem o scurta comparatie a celor care aleg sa se angajeze pe perioada facultatii si a celor care se implica activ si intensiv in activitatea unui ONG (sa presupunem ca dupa 1 an de activitate acesta obtine o functie de coordonare in cadrul organizatiei, pe o pozitie de middle manager). Presupunem ca ne aflam in momentul absolvirii, iar cei doi aleg sa se angajeze in domeniul in care si-au obtinut licenta. De asemenea, prespunem ca studentul care a ales sa lucreze nu a facut-o pentru ca familia sa se afla intr-o situatie financiara precara si practic acesta nu avea de ales.

1. Studentul care s-a angajat pe durata studiilor:

• A obtinut un castig financiar cu ajutorul caruia si-a acoperit o buna parte din nevoi, coroborat cu banii primiti de la parinti;
• Rezultatele scolare sa zicem ca au fost medii spre bune (dar nu foarte bune), din cauza presiunii serviciului si a lipsei timpului pentru studiu aprofundat;
• S-a obisnuit cu deadline-urile si presiunea serviciului, a invatat sa-si organizeze mai bine timpul;
• Ii lipseste experienta organizationala, experienta unor proiecte complexe si de lunga durata;
• La angajare cel mai probabil va intra doar pe o pozitie de entry-level, din lipsa de experienta;

2. Studentul care s-a implicat activ intr-un ONG, in conditiile de mai sus:

• Nu a obtinut castiguri financiare considerabile, fiind nevoit sa finanteze din buzunarul propriu anumite activitati (ex: telefon, deplasari in oras)
• A dobandit experienta in lucrul cu echipele si coordonarea acestora, in proiecte complexe, negocieri, media, relatii publice etc.
• Rezultatele scolare pot fi partial afectate din cauza lipsei timpului;
• Este mult mai organizat cu sine si cu cei din echipa lui, a invatat sa respecte deadline-urile si sa-si organizeze timpul;
• A avut ocazia sa ... greseasca. Si sa invete din greselile respective fara sa ii fie frica de vreo "concediere" sau "diminuare de salariu" (ceea ce s-ar fi putut intampla intr-o societate comerciala). Cand va ajunge sa se angajeze intr-o firma, cel mai probabil nu va mai repeta greselile respective;
• La angajare, chiar daca nu va fi probabil angajat direct pe o pozitie de lower sau middle-level management, va promova foarte repede, beneficiind de experienta dobandita in cei 3 ani si adaptandu-se foarte repede la noul mediu de lucru; salariul este de asemenea superior din start;

Concluzia este ca ambele variante au avantaje si dezavantaje, dar daca privim in perspectiva, castigul pe termen lung este obtinut de studentul 2.

In alta ordine de idei, pana la urma o cauza a lipsei de interes din partea tinerilor pentru voluntariat este si dezinformarea. Iar rezolvarea acestei probleme se poate face tot de catre ONG-uri, prin campanii de atragere a tineretului catre activitatile de voluntariat. Usor de zis, greu de facut. Dar nu imposibil.

Sper ca in urmatorii ani voluntariatul sa devina o constanta in randul tinerilor, si in niciun caz sa fie ceva izolat. Sunt totusi optimist.

Ei bine, iata o imagine surprinsa astazi in cartierul Tineretului din Bucuresti:

Trebuie totusi sa apreciem precizia si reusita parcarii laterale a ... calului. :P Dincolo de partea extrem de amuzanta a acestui "sighting", nu am putut sa nu remarc suferinta care se "citea" pe fata calului. Parca ar fi fost resemnat, chinuit, pe scurt...trist. Si eu stateam sa-i fac poze... :P

Greva... un cuvant pe cat de minunat cand vine vorba de profesori, pe atat de groaznic cand vorbim de mijloacele de transport. Si mai ales cand acel mijloc de transport este si cel mai rapid sau mai rau, singurul cu care erai obisnuit sa mergi.

In mod normal, ajung la Romana in aproximativ 15-20 de minute, in functie de cum vine metroul, am de mers doar 3 statii. Azi-dimineata ma duc eu frumos in statia de autobuz care este la vreo 50 m de blocul in care stau si astept... astept... bulevardul (Tineretului) plin, masinile de-abia avansau. Trec 30 de minute si nu vine niciun autobuz. Mai stau ce stau si vad in departare ca se apropie autobuzul care teoretic trebuia sa ma duca pana in fata ASE-ului. Dar surpriza! Asa cum s-a apropiat s-a si departat, in aceeasi viteza. Autobuzul respectiv nu opreste in statia in care asteptam eu, ci la ... urmatoarea, la vreo 10 minute de mers pe jos. [Intrucat m-am mutat in blocul asta de vreo 3 zile, si cum nu am folosit mai deloc RATB-ul in zona asta, sa zicem ca e scuzabila chestiunea :P]

Asa ca am luat-o pe jos pana la urmatoarea statie, care era chiar langa intrarea de metrou. Mi-a fost de ajuns sa ma uit din departare si sa-mi dau seama ca e "putin" cam dificil sa mai ajung eu la ASE cu RATB-ul. Statia era ARHIPLINA, cred ca erau peste 70-80 de oameni care asteptau acolo. Iar autobuzele erau full de asemenea. Pe scurt, tzeapa!

"Salvarea" a venit din partea singurului taxi care mai era in statie, care in 20 de minute m-a dus la facultate. Interesant a fost sictirul soferului, care se plangea ca vreau sa il duc tocmai pana in Romana, ba chiar a si dat cateva telefoane probabil pe la colegi de-ai lui sa se planga. Dupa ce ca ia o groaza de bani, se plange ca trebuie sa-si faca meseria? Nici de trafic nu pot sa zic ca era cine stie ce, ca nu am stat prea mult, am mers mai incet decat in mod normal, dar am mers. Oh well...

La intoarcere am prins cred ca primul metrou al zilei, pe la 16:10. Statiile nu prea pline, metrourile destul de goale... Nu mai zic ca trenurile veneau cam la 1 minut.

Maine din nou aceeasi poveste, dar macar eu am zi libera si scap de nebunie.

Combinatia de "Disney", "Charles Dickens", "Jim Carrey" nu m-a lasat sa nu merg la avanpremierea filmului "A Christmas Carol", o adaptare dupa cartea cu acelasi nume a autorului amintit la inceputul frazei. Desi era destul tarziu, am zis ca merita totusi incercat, asa ca am mers cu niste prieteni la Plaza si l-am vazut in format 3D.

In film este vorba de un batran extrem de zgarcit, care ura Craciunul si se purta urat cu toata lumea, singurul lucru interesant pentru el fiind banii. Toate astea pana intr-o zi cand este vizitat de trei spirite reprezentand Trecutul, Prezentul si Viitorul. Acestea ii arata realitatea pe care el insusi a creat-o dintr-o alta perspectiva, reusind ca in final sa il schimbe complet pe batran.

La prima vedere poate parea o simpla poveste de adormit copiii, dar nu este tocmai asa. Filmul indeamna la o reflectie asupra propriei persoane, avand un substrat filosofic, ceea ce il recomanda mai ales adultilor. Nu va asteptati sa vedeti clasica veselie de Craciun aici, ci mai degraba ignoranta, saracie, rautate, dar si un happy-end.

Va recomand sa va gasiti timp sa vedeti filmul asta, s-ar putea sa va simtiti putin mai bine dupa vizionare. :)

Este raspunsul pe care il astept de aproape 2 luni din partea instantei. Si nu pentru ca ar fi avut dosarul in sine probleme, ci din cauza sistemului juridic in sine si a oamenilor care lucreaza in el. Am inceput pe la sfarsitul lui iulie demersurile pentru infiintarea unui ONG (asociatie), ocazie cu care a trebuit sa fac fata birocratiei excesive si incompetentei unor notari publici si avocati.

Ca birocratia este in floare stiam si ma inarmasem deja cu rabdare, citisem legile corespunzatoare etc. (apropo de asta, as vrea sa felicit Asociatia Altermedia pentru ghidul foarte util pe care l-au realizat cu privire la infiintarea ONG-urilor), dar nu ma asteptam sa fie atata incompetenta, delasare si lipsa totala de interes din partea oamenilor din sistemul juridic. De exemplu, notari care ma intrebau pe mine care sunt procedurile sau care spuneau niste aberatii numai ca sa dea un raspuns, iar altii care nu stiau reglementarile noi (nou = 2005 in cazul asta). Actul constitutiv si statutul a trebuit sa mi le fac singur, dupa niste modele de pe net, iar verificarea lor nu cred ca s-a facut complet nici de catre judecatori (ma abtin de la mai multe detalii pe tema asta :P).

Cam aceeasi poveste a fost si cu cativa avocati, pana cand am reusit in sfarsit sa gasesc pe cineva care sa stie ca lumea legislatia in domeniul ONG-urilor si care sa ne reprezinte in instanta.

Astazi insa de-abia a fost pronuntata decizia instantei, acum trebuie sa asteptam sa fie redactata si comunicata oficial, iar apoi mai trebuie sa stam 5 zile pentru ca ea sa ramana definitiva. Urmeaza legalizarea hartiei primite de la instanta (pe-asta n-am reusit s-o inteleg sincer...), inregistrarea la administratia financiara etc. In principiu, ar trebui sa putem opera normal de-abia pe la inceputul lui decembrie. Apoi vor incepe problemele de ordin contabil... si tot asa... :)

Daca vreti sa va faceti vreodata vreo asociatie sau fundatie, pregatiti-va bine si inarmati-va cu rabdare. Multa rabdare.

Simtind nevoia de a evada pentru scurt timp din aglomeratia si tumultul din centrul Bucurestiului, am inceput sa caut ceinarii prin oras. Iar cum Google este intotdeauna un prieten de nadejde pentru "internauti", am gasit rapid o lista cu ceainariile din Bucuresti, din care am ales una aflata mai departe de centrul orasului, si anume Green Tea (www.greentea.ro).

Problema principala a ceainariei, care este in acelasi timp un avantaj si un dezavantaj, este locatia. Ceainaria este situata pe o straduta laturalnica pe undeva intre Str. Mantuleasa si Bvd. Traian, si recunosc ca ne-am folosit de GPS-ul de pe telefon ca sa ajungem. Nu de alta, dar nimeni din zona nu stia ca s-ar fi aflat vreo ceainarie in zona. Cu toate astea, faptul ca se afla intr-o zona foarte linistita si retrasa ii acorda totusi un aer putin exclusivist.

Dupa cum am spus si mai sus, cel mai important lucru pe care l-am gasit aici a fost linistea. Intregul local este construit in asa fel incat sa te simti "ca la mama acasa" (cand am intrat prima oara chiar am avut impresia ca am intrat in casa cuiva), insa are saloane foarte diferite unele de altele. Atmosfera este diferita in fiecare camera. De exemplu, in salonul japonez (unde am stat noi) camera este bineinteles decorata in specific asiatic, fiind prezente si o serie de elemente ce tin de budism. La mansarda decorul este schimbat total, fiind mai rustic. Aici poti sa iei carti din "biblioteca" pe care sa le citesti in timp ce iti savurezi ceaiul.

Daca ne referim la ceaiuri, cei de la Green Tea se lauda cu vreo 100 de sortimente de ceai, fiecare fiind prezentat detaliat in meniu. Apropo de meniu, am vazut ca poti comanda si cateva gustari, daca ne referim la mancare, iar daca nu vrei sa bei ceai (hmm :P de ce te-ai duce totusi intr-o ceainarie daca n-ai vrea sa bei ceai?) ai la dispozitie si cafele, sucuri etc.

Daca ar fi sa dau o nota ceainariei, sa zicem ca as situat-o cam pe la un 8/10. In saptamanile urmatoare o sa iau la rand mai multe ceainarii din oras, poate fac un review sau mini-ghid.

That`s it. :P Enjoy your tea now.

Din pacate, nu am mai postat aici de vreo 3 saptamani, desi am avut multe tentative. In primul rand, multumita minunatei echipe de la RDS&RCS, de o eficienta si de un profesionalism de neegalat, nu am avut Internet timp de o saptamana, exact in ultimele zile pe care le-am petrecut acasa, inainte de a pleca pentru facultate. Zilele acelea probabil vor fi amintite ca perioada "eroarea 651", dupa numarul problemei avute cu modemul.

Dupa asta probabil v-ati dat deja seama ca am plecat la Bucuresti, chestiune care mi-a dat peste cap toata viata, cel putin pentru moment. Brusc a trebuit sa ma descurc singur cu toate problemele, la care se adauga componenta activitatilor casnice, lucru de care am fost din pacate "ferit" acasa. Cum toate lucrurile au un pret, pentru mine pretul comoditatii din "copilarie" si adolescenta se plateste acum.

Cu orasul vad ca ma inteleg excelent, pe zi ce trece mi se pare mai mic, iar distantele mai usor de parcurs. Am observat si o chestiune interesanta, cel putin pentru mine: Bucurestiul parca nu te lasa sa stai in casa si sa pierzi timpul numai pe calculator. De cand am venit aici, pe calculator nu mai apuc sa stau decat seara, maxim 2 ore, situatie total diferita de cea de acasa.

Scoala pare sa fie in regula, cel putin pana acum. Colegii sunt de treaba, profesorii par ok, cu mici exceptii, dar nu iti poti crea o imagine corecta doar din prima saptamana. Daca lasam la o parte nesimtirea extraordinara a functionarilor din ASE, lucrurile par sa fie in general ok, pana acum. Sper sa nu fiu mai dezamagit mai incolo.

Voi mai scrie in urmatoarele zile niste articole legate de biserica din Cotroceni deschisa azi si probabil despre Palatul Parlamentului, pentru ca acum mai am putin si adorm cu capul pe tastatura. :)

Desi poate mult prea tarziu, iata ca in sfarsit s-a realizat un studiu detaliat legat de sistemul de invatamant superior din Romania. Topul a fost realizat de compania germana Kienbaum Management Consultants in colaborare cu revista Capital, de unde zic eu ca putem trage concluzia ca studiul este obiectiv, impartial, credibil (Kienbaum este o companie cu o reputatie foarte puternica in domeniul ierarhizarii universitatilor pe plan european).

Momentul publicarii poate ca nu este cel mai oportun, intrucat ar fi fost probabil mai util pe termen scurt daca ar fi aparut cu ceva timp inaintea examenelor de admitere, ajutandu-i pe cei care au terminat liceul anul acesta sa se orienteze mai bine. Dar nu-i nimic, urmatoarea generatie va avea un instrument in plus dupa care se va putea ghida in alegerea universitatii.

Este important de precizat ca studiul a acoperit in special facultatile cu profil economic si ingineresc, asadar nu va speriati daca universitati precum "Carol Davila" sau "Ion Mincu" nu sunt prezente.

Universitatile au primit note de la 1 la 4, unde 1 este cea mai buna. Au fost interveviati 35 de angajatori si peste 3000 de absolventi, mergandu-se astfel pe doua module: angajator si absolvent. Criteriile pe care s-a realizat evaluarea au fost "pregatire teoretica", "orientarea spre practica", "limbi straine" si "internationalizare".

Care sunt asadar surprizele acestui top? Ei bine, desi multa vreme s-a crezut ca in Bucuresti sunt cele mai bune universitati din tara, chiar la mare distanta de cele din "provincie", se pare ca acest lucru nu este tocmai adevarat. De exemplu, ASE-ul se situeaza pe un "fruntas" loc 7, distrugandu-se astfel mitul ca la ASE poti avea parte de cea mai buna educatie economica din tara. Este adevarat ca nu se situeaza cu mult in spatele celorlalte, diferenta fiind de cateva sutimi. Aceeasi situatie si la UPB, care de asemenea nu este prima in domeniul ei, insa se claseaza in top 5 peste tot la inginerie.

Din studiu reiese ca Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj este cea mai buna din Romania din toate punctele de vedere analizate, clasandu-se pe locul 1 in majoritatea topurilor specifice anumitor criterii.

Alte aspecte interesante tin de multumirea generala a studentilor fata de actul educativ, si de faptul ca 70% dintre respondenti au declarat ca si-au gasit un loc de munca in domeniul in care si-au obtinut licenta in mai putin de 12 luni. Daca ar fi adevarat, ar fi chiar un lucru extrem de imbucurator pentru toata lumea.

Bineinteles ca studiul a adus in atentia tuturor si aspecte mai putin placute, legate de coruptia din sistem. 88% dintre respondenti au mentionat ca in opinia lor notele sunt luate si pe alte criterii decat excelenta academica, iar 55% s-au intalnit direct cu astfel de cazuri. Lucru extrem de ingrijorator si care ar trebui sa le dea de gandit guvernantilor (corupti si ei, dar asta e alta poveste :D).

Am observat ca studiul este contestat de foarte multi prin comentariile de pe Realitatea (ca veni vorba, Realitatea a "omis" ASE-ul in clasamentul copiat la ei pe site, de la pozitia 6 sarindu-se direct la 8, dar de la "Antena 4" nu cred ca mai putem avea mari asteptari ca inainte) si de pe site-ul Capital.ro, desi majoritatea nici macar nu l-au citit. Multi se uita doar la clasament, nu le convine ca universitatea lor nu e in primele locuri, si incep sa urle.

Pentru cei interesati, puteti downloada studiul integral de pe link-ul de jos (site-ul Capital.ro):

>>> Romania - University Ranking <<<

Probabil ati auzit de minunata initiativa a europarlamentarului PDL Cristian Preda de a reduce varsta minima necesara pentru exercitarea dreptului de vot de la 18 la 16 ani. Avand in vedere seriozitatea domnului Preda demonstrata in alte situatii, dar si faptul ca pana acum nu s-a remarcat public prin cine stie ce ca si europarlamentar, cred ca am putea incadra aceasta idee in categoria "sa vorbim vorbe".

In primul rand, pentru a face o asemenea schimbare ar trebui schimbata Constitutia tarii, lucru extrem de improbabil in urmatorii 3-5 ani (desi era o tema adusa des in discutie inainte de criza si de alegeri). In cel mai rau caz aceasta idee ar fi putut sa apara in cadrul unor dezbateri legate de modificarea Constitutiei, ca parte a unui pachet de propuneri sustinut de un anumit partid politic. Pana la urma oricine are dreptul la opinie argumentata, si trebuie respectat acest lucru.

Trecand peste dificultatile tehnice ale implementarii acestei idei, care arunca practic totul in derizoriu, sa analizam totusi cateva aspecte si posibile consecinte ale reducerii varstei minime pentru exercitarea dreptului la vot.

Ce efecte ar putea avea asadar aceasta masura?

• Largirea considerabila a numarului celor cu drept de vot si consolidarea unei categorii a acestuia, si anume aceea a tinerilor;
• Politizarea excesiva a liceelor, intrucat elevii acestor institutii ar avea cu totii (sau cu mici exceptii la cei din clasa a 9-a) drept de vot, si deci minimalizarea rolului pe care scoala ar trebui in mod normal sa il aiba;
• Implicarea elevilor in activitati politice in cadrul organizatiilor de tineret ale partidelor (si implicit posibila aparitie a unor scandaluri intre elevi din aceste cauze);
• Pe de alta parte, avand in vedere interesul scazut al tinerilor pentru politica (mai ales al acestei categorii de varsta), efectele ar putea fi minore; Cu toate acestea, politicienii pot merge pe ideea "va oferim distractie si voi ne dati votul", intr-un stil asemanator cu al pensionarilor sau a celor din mediul rural (de genul "ia un lighean si voteaza-ma"), acestia putand sa isi vada in continuare de treburile lor fara sa le fie teama de "plebe", pe care o pot prosti usor;
• Privind partea plina a paharului, prin aceasta masura politicienii ar putea acorda mai multa importanta tinerilor si ar promova initiative favorabile acestora, si in plus le-ar putea starni interesul pentru politica;

Dar totusi... cum sa acorzi drept de vot unui copil care nu s-a maturizat din acest punct de vedere, si este inca extrem de influentabil? De ce nu i-am lasa sa si candideze eventual la functii publice in stat? In unele state varsta minima pentru vot este de 21 de ani, alte tari vor chiar sa mareasca de la 18 la 21, iar noi ne gandim sa o reducem? In argumentarea sa, domnul Preda ne da si un exemplu elocvent si extrem de convingator: Austria. Asadar, daca o tara din UE adopta o anumita masura inseamna ca e buna si trebuie aplicata si la noi? (fara ca macar sa se astepte cativa ani pentru a se vedea efectele; si oricum nu putem compara Austria cu Romania, acolo exista disciplina si o cu totul alta mentalitate... la noi ar fi bataie de joc).

Sa speram ca totul va ramane la stadiul de propunere.

Ei bine, dupa atatea zile destul de obositoare dar foarte interesante de plimbari, m-am intors - pentru scurt timp - acasa. Traseul a fost Constanta - Arad - Praga - Baile Felix - Sapanta - Borsa - Bicaz - Constanta. Desigur, destinatia principala a fost Praga - unde am stat 6 zile - iar apoi am zis sa mergem si prin Maramures, ca nu am mai trecut pe acolo de multi ani. De Praga am fost placut impresionat, insa nu pot spune acelasi lucru si despre Maramures.

Praga, o adevarata capitala a culturii

Daca v-ati gandit vreodata sa vizitati Praga si nu sunteti prea siguri, va recomand cu cea mai mare caldura s-o alegeti ca urmatoarea destinatie de vacanta. Primul lucru care acorda Pragai un statut aparte il reprezinta a

rhitectura si cladirile istorice din oras, care se gasesc la tot pasul. Practic, orasul este format in proportie de aproximativ 70% din cladiri vechi, iar cele noi de restul 30%, cu mentiunea ca acestea se afla la periferie. Praghezii au stiut foarte bine sa isi pastreze elementele care ii particularizeaza, si au avut norocul ca in timpul regimului comunist nu s-au distrus mai deloc cladiri istorice si monumente (cum a fost cazul Bucurestiului, unde a fost distrus apr

oape un cartier intreg pentru a construi Casa Poporului). Asta nu inseamna ca acum nu se mai construieste nimic si sa totul se conserva. De exemplu, in centrul orasului exista un mall de 6 etaje "ascuns" in cladiri istorice. Exteriorul este construit ca restul cladirilor din zona, iar interiorul este al unui mall obisnuit. Astfel nu s-a stricat aspectul zonei, de fapt nici nu-ti dai seama ca e un mall acolo, la prima vedere.

Daca vreti sa vizitati muzee si monumente istorice, Praga are o paleta foarte larga de posibilitati. De la Castelul Praga pana la Muzeul Ciocolatei, veti avea in orice caz ce vedea. Principalele atractii de acest gen se pot vizita in aproximativ 3 zile, daca stati pe drumuri de dimineata pana seara la 18-19. Puteti opta de asemenea pentru tururile organizate (gasiti case de bilete in foarte multe locuri din centrul vechi), sau chiar pentru un ghid personal licentiat (tariful este de 2 euro/ora/persoana).

Nu va ganditi ca dupa orele 18 cand se inchid muzeele luati cina si nu mai aveti ce face dupa. Pe langa optiunile clasice pe care le ai in orice oras (gen cluburi, pub-uri etc.), sa nu uitam ca Praga este capitala culturii, si absolut in fiecare seara se organizeaza cate 15-20 de concerte si o sumedenie de spectacole de teatru. Muzica clasica este la mare cautare aici, astfel ca in biserici poti merge in fiecare seara sa asisti la un astfel de concert (tariful este de aprox 20-25 de euro).

Si daca tot am mentionat niste preturi mai sus, trebuie sa spun ca in Praga preturile sunt relativ maricele, inclusiv mancarea, imbracamintea, unele suveniruri etc. Nimic exagerat, dar cu un 10-15% mai mult decat la noi la unele categorii de produse, iar la altele aproape ca in Romania.

Referitor la mancare, cehii mananca foarte multe carne. Fie ca este de porc, vita, rata sau pui, carnea este alimentul lor de baza. Bautura "specifica" este, bineinteles, berea. Cehii sunt mari iubitori de bere, aceasta fiind un adevarat cult pentru ei. Trebuie sa recunosc ca berea lor este intradevar excelenta. :P

Iar ca oameni, cehii sunt foarte reci. Nu sunt tocmai zambitori, si nu sunt prea deschisi fata de straini. Dar sunt constienti ca datorita lor au ajuns unde sunt azi (Cehia are una din cele mai puternice economii ale statelor ex-comuniste) si incearca sa fie politicosi cu toata lumea. Si ca veni vorba, Praga este arhiplina de turisti, in special englezi, italieni si germani. Romani foarte putini, spre deosebire de Viena, unde mai dadeai si peste ospatari si vanzatori care stiau limba romana.

Maramures, marea dezamagire

Sincer sa fiu, ma asteptam ca in Maramures sa gasesc o oaza a traditiilor si obiceiurilor romanesti, un loc care sa ne aduca aminte de trecut. In schimb, am gasit sate si orase ca oriunde altundeva in tara, casele vechi inlocuite cu vile, porti maramuresene ramase doar in amintiri si exemplele pot continua.

Peisajele sunt intradevar minunate, dar... pacat ca zona e locuita. In orice caz, cel mai mult m-a impresionat Memorialul Victimelor Comusnismului din Sighetul Marmatiei, care merita vizitat, si va spun asta cu mana pe inima. Veti petrece cateva ore acolo, in inchisoarea unde a murit Iuliu Maniu si unde a fost inchisa elita intelectuala a Romaniei dupa 1948. Practic veti gasi aici un muzeu de tip "2 in 1", fiind in acelasi timp un muzeu al comunismului din Romania si memorial al celor care au murit in inchisorile comuniste pe nedrept. Este muzeul care acopera perioada neagra din istoria Romaniei, 1948-1989. Memorialul a beneficiat si de fonduri europene, iar astazi arata ca un veritabil muzeu modern, la standarde europene.
In poza de sus e un caine de la pensiunea din Borsa unde am stat, foarte jucaus si... rau! :P

Maine voi pleca in vacanta, asa ca nu voi mai posta pe aici vreo doua saptamani. Asadar... BBL! :) (verificati postarea de mai jos daca nu stiti ce inseamna :P)

La un moment dat cu totii suntem pusi in situatia de a folosi prescurtari ale unor cuvinte (de obicei in engleza) cand vorbim pe messenger, scriem un email si orice alte asemenea, in situatii informale. Insa deseori avem si surpriza ca interlocutorul nostru sa ne tranteasca o prescurtare foarte folosita in anumite tari/medii/jocuri/etc. dar necunoscuta noua, fiind pusi astfel in situatii uneori jenante. Pe de alta parte, mai sunt si cei care sunt noi in domeniu, fie ei adolescenti sau adulti care intra pentru prima oara in contact cu messenger-ul si mediul online in general.

Asadar, am considerat ca ar fi util sa scriu un mic ghid al celor mai uzuale prescurtari pe care le folosim zi de zi, ce sper sa fie un instrument util celor din categoriile de mai sus si nu numai.

1. AFK = Away from Keyboard
2. BRB = Be Right Back
3. ROFL = Rolling on the Floor Laughing
4. LOL = Laughing Out Loud
5. WB = Welcome Back
6. C(M)F? = Ce (Mai) Faci?
7. MC (MS) = Merci
8. NP = No Problem (un fel de "cu placere")
9. NPC = N-ai Pentru Ce
10. CYA = See Ya
11. YW = You`re Welcome
12. CP = Cu Placere
13. IM = Instant Message
14. TYT = Take Your Time
15. IMO = In My Opinion (mai exista si varianta IMHO, In My Honest Opinion)
16. TBH = To be Honest
17. AFAIK = As Far As I Know
18. AFAIC = As Far As I`m Concerned
19. BTW = By The Way
20. F2F = Face To Face
21. IIRC = If I Remember Correctly
22. JK = Just Kidding
23. TX (THX) = Thanks
24. TTYL = Talk To You Later
25. ASAP = As Soon As Possible
26. BBL = Be Back Later
27. FYI = For Your Information
28. IRL = In Real Life
29. WTF = What The F*ck
30. WTH = What The H*ck / H*ll

Poate ca unora o sa vi se pare surprinzatoare unele prescurtari si o sa le considerati exagerate, dar credeti-ma ca sunt extrem de folosite, chiar daca nu neaparat printre romani (inca).

Se pare ca in 2010 competitia pe piata MMORPG-urilor (Massive Multiplayer Online Role Playing Game) se va acutiza, odata cu lansarea Guild Wars 2, joc ce rezolva majoritatea problemelor generale semnalate de playeri in prima versiune (de genul "instanced world", "no jumping" etc. etc.). Zilele astea ArenaNet, dezvoltatorul jocului, a publicat pentru prima oara in 2 ani informatii noi legate de joc, precum si un trailer pentru acesta (pe care l-am pus mai jos).

Marele avantaj pe care GW 2 il va avea in fata World of Warcraft va fi modalitatea de plata. Daca la WoW trebuie sa platesti aproximativ 12 euro pe luna, la Guild Wars este suficient sa cumperi jocul, nefiind obligat sa platesti taxe lunare. Iar acest aspect va face ca GW sa atace doua categorii de jucatori: cei care joaca des MMORPG-uri si platesc taxe lunare, si cei care nu au fost tentati de acest tip de jocuri tocmai din cauza taxelor, si vor fi tentati sa incerce acum, tocmai datorita costurilor mult reduse.

Despre detaliile tehnice ale jocului n-o sa trancanesc pe aici, ca nu fac un preview pana la urma. Daca vreti sa aflati mai multe informatii despre GW2 puteti vizita www.guildwars2.com, sectiunea FAQ.

Mai jos am pus trailer-ul jocului, lansat acum cateva zile de ArenaNet. Sincer sa fiu, prima parte nu prea imi place, in care elementele sunt relativ statice, dar cand arata scene din joc...well, that`s the interesting part. :P

Din cate am observat, sunt foarte multi care au opinii defavorabile Elenei Udrea, ce dateaza inca de pe vremea cand ea era sefa cancelariei prezidentiale, toate acestea fiind alimentate incet dar sigur de dusmanii sai politici. Udrea este privita simplist ca "blonda de la Cotroceni", o femeie care nu este in stare de nimic, care fura de la stat cat poate (sustinuta de Basescu probabil) si alte asemenea, fara sa analizeze cat de cat obiectiv daca acuzatiile sunt sau nu adevarate.

In niciun caz NU sustin ca Udrea este o sfanta, care nu vrea altceva decat binele romanilor si turismului romanesc. Sa fim seriosi. In primul rand este om, cu propriile calitati si defecte. Apoi, mai este si politician, iar asta spune multe, mai ales in Romania. Mai mult decat atat, a reusit ca in cativa ani sa ajunga de la o necunoscuta la functia de deputat, iar apoi ministru. Daca era o proasta de la coltul strazii nu cred ca ar fi putut avea o ascensiune atat de rapida. Desigur, in politica criteriul competentei nu este in niciun caz pe un loc fruntas, interesele de afaceri fiind cele mai importante (iar Udrea are, direct sau indirect, asemenea interese). Insa, toate peste toate, a reusit sa fie aleasa cu peste 50% din voturi deputat de Bucuresti, o performanta destul de interesanta, zic eu, pentru un relativ "new entry" in politica romaneasca.

Dar iata ca in plina criza doamna Udrea ajunge ministrul turismului, fiind pusa in pozitia din care poate demonstra cat de capabila este, daca are sau nu viziune, pe scurt daca e in stare de ceva. Si inca din prima luna de mandat au inceput sa apara proiectele, campaniile, programele de promovare ale Romaniei pe plan international, dar si a turismului intern. Cine e interesat poate sa intre pe site-ul Ministerului Turismului, pe www.mturism.ro, unde poate gasi informatii legate de proiectele ministerului.

Chiar o putem acuza pe Udrea ca sta degeaba in fotoliul de ministru si nu face nimic pentru turismul romanesc? Am ajuns sa o anchetam pentru ca promoveaza Romania pe CNN si Eurosport? Dar nici nu mai conteaza ce crede romanul de rand, imaginea ministrilor PDL trebuie distrusa cat mai rapid, ca doar vin alegerile. Mai tineti minte de scandalul in care s-au "scurs" (dupa parerea mea, intentionat) la Realitatea informatii legate de o sedinta a PSD-ului in care Geoana spunea ceva de genul "dati ba in ministrii PDL" ? La scurt timp au aparut comisiile Ridzi si Udrea. Desigur, despre comisia Nemirschi nimeni nu spune nimic, acolo nu e interesata nici presa (aservita PSD si PNL, si aici ma refer la Antene si la Realitatea - aka Antena 4), de ce sa atacam un ministru PSD? Cum face ceva bun un ministru, cum sar cei de la celelalte partide sa-l atace si sa-l zboare cat mai repede posibil.

Cel mai probabil Udrea a deranjat anumite interese de partid, cel mai probabil ale PSD-ului, iar cei din urma fac tot posibilul sa se razbune, si sa loveasca intr-o persoana pe care publicul o asociaza cu Basescu. Tinta finala este Basescu, doar ca acum el nu mai este atacat direct, pionii sunt ministrii PDL si PDL-ul in sine. Totul in incercarea de a-l enerva pe Basescu si a-l determina sa faca un pas gresit, pe care sa-l speculeze la greu PSD-ul. Da, PSD are niste consultanti extraordinari.

Ramane de vazut care va fi rezultatul audierilor din Comisia Udrea, fenomen mult mai interesant de urmarit dupa publicarea stenogramelor de la sedinta de saptamana trecuta. Si sa speram ca moda comisiilor de ancheta va disparea, pentru ca nu este normal ca aceste grupuri parlamentare sa dea verdicte, sa acuze public un ministru de anumite infractiuni. Asta este treaba DNA-ului. Iar daca intradevar Udrea a incalcat legea, atunci sa plece la plimbare si sa-si vada de treaba in inchisoare. Dar nu Parlamentul Romaniei stabileste acest lucru. Desi in Romania, the land of choice, totul este posibil.

Mai jos am pus clip-ul de promovare a Romaniei ce este difuzat pe CNN si Eurosport, ca sa mai animez putin articolul. :P

Celelalte spoturi video ale Ministerului Turismului pot fi vizionate la adresa http://www.turism.gov.ro/ro/multimedia/video/ .

Dupa cum probabil ati auzit de prin presa, in ultima perioada a aparut un fenomen nou si foarte interesant in lupta dintre utilizatori si stat/casele de discuri, si anume Partidul Piratilor. Nu, nu este vorba de piratii de pe mare sau despre vreun fan-club Pirates of the Carribean, ci despre eterna problema a dreptului de autor. Pe scurt, oamenii astia promoveaza file-sharing-ul, torrentele, download-urile gratuite de muzica, filme, jocuri etc. Credeti ca vorbim aici doar de un grup de nebuni care nu fac altceva decat sa isi sustina sus si tare cauza? Ei bine, nu. Vorbim de un nou trend in politica europeana, care devine din ce in ce mai puternic in din ce in ce mai multe tari.

Infiintat in 2006, Partidul Piratilor din Suedia a ajuns astazi al treilea partid ca marime al tarii, cu o sustinere in sondaje de 10-15% (unele zic ca are chiar si 21,5%, dar sa fim totusi rezonabili). Desi inceputul a fost timid, dupa ce autoritatile suedeze au arestat utilizatori ai site-ului de torrente The Pirate Bay (si pe toata durata procesului), numarul membrilor partidului a crescut de la ~2500 de membri la peste 50.000 la 1 august 2009. La alegerile din aprilie, partidul a obtinut 8% din locurile din parlament, iar la alegerile europene au castigat 1 loc un Parlamentul European. Procentele sunt surprinzatoare, avand in vedere ce electoratul acestui partid il reprezinta de fapt tinerii cu varste curprinse intre 18-30 de ani, care de obicei nu participa la procesul electoral.

Iata ca acesta este si un mod foarte interesant de atragere a tinerilor in viata politica, fiind vorba de lucruri care ii afecteaza si ii intereseaza in mod direct. Cu toate acestea, cred ca partidele "de nisa" cum este si P. Piratilor trebuie sa ramana la un procent relativ redus, sa aiba reprezentanti in parlamentul tarii, dar atat. Va imaginati cum ar fi sa ajunga un astfel de partid la guvernare? Sa detina portofoliile pe educatie, cultura, sanatate etc. ?

In orice caz, astfel de partide au aparut in peste 15 state ale Europei, devenind si ele din ce in ce mai puternice. De exemplu, in Germania acest partid a obtinut locuri in parlament si este practic "pe val".

Interesant este ca avem si in Romania un astfel de partid (nu stiu daca este inregistrat oficial), am gasit asta din intamplare pe Wikipedia.

Este util si necesar un astfel de partid? In mod sigur, da. Cel putin pentru utilizatorii Internetului, carora nu le-ar conveni sa se trezeasca ca au de platit amenzi de mii sau zeci de mii de euro pentru ca au descarcat muzica de pe torrente sau programe de file-sharing. Dar partidul trebuie sa se axeze strict pe programul lui, sa nu devieze de la principiile initiale, si sa stie cand sa se opreasca, odata ce scopul a fost atins.

Oricum, va fi foarte interesant ce se va intampla in continuare, mai ales daca aceste partide vor deveni o voce puternica in domeniul copyright-ului si vor putea influenta politicile. Vom asista la un razboi de proportii, si poate la fenomene politice ciudate, dar pana la urma cred ca tot noi, utilizatorii, vom iesi invingatori. Si poate se va gasi o solutie de compromis care sa ii multumeasca atat de utilizatori, cat si pe artisti.

Intamplator am dat peste o chestie foarte interesanta in timp ce eram pe site-ul de hosting edomenii.ro in cautarea unei oferte de hosting: domeniile .tel. La inceput am crezut ca e vorba de un domeniu ca oricare altul, doar cu o extensie noua. Insa promovarea produsului era atat de agresiva pe site, ca peste tot vedeai reclame la domeniile astea. Si am zis sa fac si eu click pe una dintre ele, pe cea video. Dar surpriza, la sfarsitul reclamei (care mi se pare foarte reusita de altfel, am pus si un embedd jos) constat ca de fapt domeniile .tel sunt de fapt un fel de carti de vizita pe Internet.

Ce presupune un domeniu .tel?

Pentru aproximativ 13 euro (anual) primesti de fapt o pagina de Internet pe care o administrezi de pe un site special, unde iti vor aparea adresa, numerele de telefon, ID-ul de messenger, link-uri catre paginile tale de Facebook, Twitter etc. Poti adauga si harti, descrieri si toate cele. Pe scurt, toate datele tale de contact la un loc.

Poate ca pentru utilizatorul obisnuit (sa zicem pentru elevi si studenti) nu este un instrument prea util, dar pentru companii si cei care detin anumite functii probabil ca s-ar putea dovedi un element demn de luat in seama.

Unde pot obtine mai multe informatii?

In Romania, singurul registrar autorizat este www.edomenii.ro, unde domeniul costa 12.9 euro pe an. Site-ul oficial, de unde pot fi downloadate si tool-urile necesare, este www.telnic.org . Daca vreti sa vedeti un exemplu de pagina, intrati pe emma.tel .

Ziceai ceva de o reclama parca?

Dap. Uite-o mai jos:


Parerea mea...

Sincer sa fiu, nu stiu ce succes va avea initiativa celor de la Telnic, cel putin in Romania, unde multi sunt reticenti la ceea ce este nou. In niciun caz nu cred ca va fi vreodata un instrument indispensabil, care va inlocui cartea de vizita obisnuita, dar pentru firmele care vor sa investeasca putin (sa fim seriosi, ce inseamna 13 euro pentru o firma care se respecta?) poate fi acolo un mic "boost" de imagine. Si desigur, poate asigura si o vizibilitate mai mare in online pentru acestea. Sunt tare curios cat va mai dura pana vom vedea domenii .tel la scara larga in Romania.

Oricum, reclama trebuie sa recunoasteti ca este interesanta. :P

Da, vorbim despre Constanta, considerat al doilea oras al tarii ca importanta economica si desigur, si ca populatie, daca luam in considerare Zona Metropolitana Constanta. Oras care il are de nu mai putin de 9 ani ca ilustru conducator pe domnul Radu Stefan Mazare. Oras care in urma cu 9 ani era o "zona libera de pesedei" iar acum e considerat o "oaza rosie". Oras in care coruptia este la ordinea zilei, in care primarul controleaza toate aspectele urbei, numeste inspectori scolari generali (si adjuncti; ma rog, la adjuncti este momentan o poveste mai interesanta, care implica si relatii amoroase :P) si desigur, in alte functii politice la nivelul judetului (ca doar e presedintele PSD Constanta).

Acum 10 ani Mazare era un simplu jurnalist, poate cu cateva afaceri, dar nu la un nivel prea ridicat. Astazi a ajuns sa controleze si, mai important, sa detina, impreuna cu Nicusor Constantinescu si inca unul de teapa lor, peste jumatate din oras. Acum totul trebuie sa treaca prin mana lor, bineinteles spaga fiind obligatorie in Republica Mazare. Vrea o multinationala sau o firma mare sa vina in Constanta? Perfect, mai multi bani in buzunarul lui Mazariche. Doua exemple cred ca sunt relevante: Pro TV si Carrefour. Ai reusit prin cine stie ce masinarii sa obtii o functie ai importanta in judet? Daca nu intri in PSD curand, nu rezisti mai mult de cateva luni, are grija Mazare de asta.

Constanta era candva un oras destul de verde, nu te sufocai din cauza betoanelor si constructiilor. Acum copacii zboara unul cate unul, pe orice spatiu verde - oricat de mic - rasar magazine si vile (asta cu vilele n-am inteles-o sincer sa fiu) si tot felul de alte cladiri. Mai frumos, un sfert din cel mai mare parc al orasului a fost ras de pe fata pamantului pentru a construi un mall. Degeaba au protestat constantenii, ca primarul e surd la orice nu e pe placul lui. Parcul arata acum ca o campie arsa, este total neingrijit, insa domnul Mazare se da mare ecologist si promite marea cu sarea (verde, desigur). Pana la urma il inteleg pe domnul primar. Normal ca prefera sa distruga orice spatiu verde din oras unde se poate construi ceva, din moment ce de acolo ii iese cate o spaga grasa.

La capitolul curatenie mai bine ne abtinem de la comentarii. In timp ce in Bucuresti s-a ajuns sa se spele bulevardele si sa fie curatate de cateva ori pe zi, iar spatiile verzi sa fie ingrijite, udate zilnic etc. , in Constanta totul este lasat in paragina si mizerie.

Cum s-a ajuns totusi la situatia asta? Ei bine, in primul lui mandat, Mazariche a facut intradevar treaba buna, s-a vazut ca s-a ocupat de oras, lucrurile chiar incepusera sa mearga binisor. Dupa ce s-a vazut reales a lasat balta totul si nu s-a mai ocupat de nimic. Singurii care se "ocupa" sunt angajatii lui din primarie, care put a incompetenta si coruptie din parcul primariei. Acum tot ce este important pentru Mazare este sa aiba grija de afacerile lui din Brazilia, sa danseze cu braziliencele pe care le-a adus in oras, sa se dea smecher costumat ca James Bond, general nazist etc. Deja nu-l mai intereseaza si afecteaza nimic. Este imun la DNA si la justitia romana. Dar un politician nu poate fi imun si la electorat. La Mazare totul se rezolva insa. Si-a facut baiatul un mic calcul si a observat ca in oras sunt multi pensionari care pot fi prostiti usor. Si ce a facut? A inceput sa le dea pachete cu alimente (nu va imaginati ca de cine stie ce calitate...am auzit multe lucruri, dar nu e nimic sigur, asa ca ma abtin sa le spun aici). Iar astia, naivi cum sunt, au ramas vrajiti de primarul care are grija de ei. Din cauza acestor pensionari Mazare nu-si face probleme ca nu va mai fi ales. De exemplu, la alegerile de anul trecut, a fost votat de 70% dintre cei care s-au prezentat la vot (aprox. 40% sau sub), majoritatea pensionari.

Asadar modelul de mentinere la putere poate fi deja patentat de domnul primar, ca il va tine in functie cat or trai pensionarii respectivi. Bine, bine, dar n-or fi numai pensionari in tot orasul asta, nu? Normal. Mazare are simpatizanti si in randul celorlalte categorii. De ce? Pai... majoritatea spun asa (discursul standard): "Lasa-l ca a facut ceva pentru orasul asta. Da, stim ca fura de rupe, dar are grija si de noi. Care e problema ca fura atata timp cat se ocupa de oras? Altii au furat mai mult si n-au facut nimic." Comentariile sunt de prisos. Iar ceilalti sustinatori ai lui Mazare sunt cei care au afaceri sau mici interese in oras, ori detin anumite functii, si sunt "sfatuiti" sa intre in partid pentru ca "le va fi bine". Iar daca refuza apar si consecinte... Dar asta nu este o problema pana la urma, intr-o tara in care nu mai exista ideologii politice, si toate sunt o apa si-un pamant, interesul fiind singurul factor decisiv.

Fitzele, smecheriile, coruptia vor conduce in continuare Constanta, fara mari sperante de revenire. Poate doar daca vom avea noroc sa fie arestat pentru afisarea simbolurilor naziste, chit ca e arestat 1 zi, e suficient cat sa-l zboare din functie. Pana atunci insa, vom vedea in continuare cum verdele orasului se transforma in gri, cum mizeria devine din ce in ce mai sufocanta, coruptia atinge niveluri greu de imaginat si asa mai departe...

Nu pot decat sa remarc cat de bine ii sta domnului Mazare in uniforma de nazist. I se potriveste de minune.

Ideea pentru acest articol mi-a venit dupa ce am stat mai mult de 2 zile fara Internet din cauza minunatei infrastructuri a RDS, problema acoperita insa, cel putin partial, de abonamentul de internet mobil de la Vodafone. Voi incerca in acest articol sa ofer o imagine de ansamblu asupra serviciilor de Internet mobil disponibile in acest moment pe piata romaneasca.

De ce am nevoie?

In primul rand, un abonament de Internet mobil se justifica daca detineti un laptop sau netbook. Ca doar n-o sa plateasca nimeni un abonament lunar destul de marisor pentru zilele in care pica reteaua de cablu sau fibra optica ... Asadar, se intelege ca acest serviciu ese destinat celor care au nevoie de mobilitate si flexibilitate, fiind un fel de extensie a laptop-ului. Ce farmec ar mai avea laptop-ul fara Internet? Da, exista si retele wireless, dar parca ai vrea o conexiune mai sigura si stabila, nu?

In plus, pentru conectare veti mai avea nevoie de un card SIM si un modem, pe care le veti primi de la furnizorul serviciului dupa incheierea contractului.

Ah si sa nu uitam de acoperirea GSM, care trebuie sa fie excelenta pentru utilizarea de zi cu zi, si decenta in afara oraselor. Doar nu vreti viteze de 10 biti/sec? :P

Super. La ce mai imi trebuie Internet prin cablu/fibra optica atunci? Sau exista restrictii?

Trebuie sa fiti constienti ca un astfel de serviciu are o serie de limitari, si va fi foarte dificil sa il folositi pentru jocuri online, download de filme si alte fisiere de zeci sau sute de MB. In schimb, daca stati mai mult pe messenger, trebuie sa va verificati email-ul si in general sa navigati pe Internet, fara a face download-uri mari, atunci serviciile de Internet mobil vi se potrivesc de minune.

Vitezele maxime pe care le puteti atinge, la abonamentele foarte scumpe, sunt de 7,2 Mbps, inferioare cele de la conexiunile prin fibra optica, de exemplu. Dar nu va imaginati ca veti pastra aceasta viteza toata luna, ci in functie de trafic, ce variaza de la 1 la 8 Gb in general.

OK, chiar am nevoie de net mobil. Care sunt preturile?

Dupa ce v-ati hotarat ca aveti nevoie de un abonament de Internet mobil, ar trebui sa aruncati un ochi asupra ofertelor existente momentan pe piata. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra acestora, am facut un mic tabelas pe care l-am postat mai jos (tabelul nu include TOATE ofertele acestor furnizori, ci acelea recomandate pentru uzul obisnuit, asadar nu veti vedea oferte de 30 de euro lunar). Intrucat Blogger distorsioneaza imaginile si le pune aici la o calitate MULT inferioara, va recomand sa faceti click pe poza pentru a o vedea asa cum trebuie.


Pentru detalii suplimentare si de ultima ora, puteti accesa site-urile furnizorilor:

1. Romtelecom --> http://www.romtelecom.ro/personal/internet/internet-mobil/
2. Vodafone -->https://www.vodafone.ro/personal/internet-si-date/internet-pe-pc/vodafone-mobile-connect/index.htm
   
3. Orange --> http://orange.ro/abonamente-date/abo-internet-nelimitat-ro.html
   

M-am lamurit cu ofertele. Cum ramane cu calitatea serviciilor?

Asta este un lucru foarte greu de determinat, mai ales daca nu ai incercat personal toate serviciile respective. Sincer sa fiu habar nu am cat de performante sunt ofertele celorlalti furnizori, dar eu folosesc Vodafone Mobile Connect si pot spune ca sunt foarte multumit pana acum. M-a "salvat" in foarte multe situatii si a mers excelent tot timpul, la vitezele garantate.

UPDATE Septembrie 2009: La Vodafone se pare ca au aparut modificari importante in oferta, toate abonamentele avand acum viteza de 7,2 Mbps, traficul pentru aceasta viteza fiind de 2,4 si 8 Gb, in functie de abonament (aceasta fiind acum SINGURA diferenta intre abonamente).

Avand in vedere locul tot mai important pe care Internetul, si ca o componenta, Messenger-ul (fie el Yahoo, MSN Live, Meebo etc.) il ocupa in viata noastra, cred ca este necesar si un set de reguli de comportament in aceste medii. Ce voi scrie mai jos reprezinta pur si simplu viziunea mea asupra modului in care ar trebui sa ne purtam pe messenger, pentru a putea purta discutii civilizate si care sa nu afecteze negativ vreunul din interlocutori (deseori fara ca celalalt sa-si dea seama). In ultimii 5-6 ani am observat o oarecare degradare a calitatii discutiilor de pe messenger, bunele maniere lipsind aproape cu desavarsire din partea unora.

1. Saluta cand initiezi o conversatie - Ca si in "viata reala", orice discutie ar trebui inceputa cu un salut din partea celor care asista. Nu cred ca ti-ar placea sa intre cineva in vorba cu tine direct, fara sa te salute mai intai. Ce te costa sa spui un "hey", "salut", "buna" etc. si dupa sa zici ce vrei?
   
2. Multumeste cand este cazul - daca interlocutorul te ajuta cu ceva, iti ofera o informatie, un sfat etc. nu te doare mana sa scrii un "multumesc" sau "mc". In acest fel ii arati celuilalt ca iti pasa de ce ai primit de la el, si il va incuraja sa te ajute si pe viitor. Bineinteles, multumirea ar trebui in mod normal sa fie urmata din partea celuilalt de un "cu placere", "no problem" etc.
3. Anunta cand doresti sa inchei conversatia sau cand pleci temporar - Nu lasa in aer interlocutorul daca pleci de la calculator pentru mai mult de 5 minute sau daca iesi de tot de pe messenger. Nimanui nu-i place sa vorbeasca singur si sa se trezeasca dupa ce a scris romane ca celalalt era la masa. Un "brb", "bbl" (be back later) rezolva usor lucrurile. Nu este neaparat necesar sa anunti si motivul, insa facand asta poti da credibilitate mesajului (astfel, interlocutorul nu va avea impresia ca ii spui "brb" pentru ca esti plictisit de ceea ce spune el; insa in niciun caz sa nu ii spui celuilalt cand te duci la toaleta, nu intereseaza pe nimeni acest lucru si poate avea chiar efecte negative!). Iar cand te intorci, nu uita sa spui un "back" si sa-ti schimbi statusul. Interlocutorul ar trebui sa raspunda cu un "wb" (welcome back).
   
4. Nu da BUZZ-uri! - Stim cu totii cat de placut este sa stai pe la 12 noaptea pe messenger navigand linistit pe Internet, si dintr-odata sa ne trezim cu un BUZZ!!! de n decibeli care sa ii scoale pe toti din casa sau cel putin sa ne faca sa tresarim. Buzz-ul ar putea fi comparat cu o zdruncineala/smuceala in "viata reala", daca vrei sa-i atragi atentia cuiva. Cu toate astea, ai putea folosi buzz-ul NUMAI daca este ceva urgent, ce nu suporta amanare, si nu ai alta posibilitate de contactare rapida a persoanei respective. SFAT pentru cei care vor sa se protejeze de buzz-uri: Din meniul "Preferences" al Messenger-ului, mergeti la Alerts&Sounds --> Selectati "a contact buzzes me" --> Dezactivati optiunea "Playing sound..." si gata, nu vei mai auzi nimic cand cineva va "buzzuieste".
5. Nu introduce IMviroment-uri sau Audibles fara acordul celuilalt - Este foarte interesant sa vorbesti cu cineva pe messenger si sa te trezesti cu tot calculatorul blocat din cauza unui IMvironment cu multe culori sau sa iti tresare inima din cauza unui omulet care urla dintr-un Audible al ferestrei de mess. Din meniul Preferences ele pot fi insa dezactivate.
6. Nu deranja o persoana care are la status "Busy" - Daca nu cumva ai chef de cearta si scandal, mai bine ai lasa persoana respectiva in pace, probabil are un motiv bine intemeiat. Este adevarat ca daca intradevar este foarte ocupata ar trebui sa stea pe invisible, dar asta nu mai este problema ta. Nu o deranja aiurea, pentru ca maine poate sa-ti vina si tie randul.
7. Foloseste statusuri - Nu degeaba exista optiunea respectiva in messenger. Daca vrei sa transmiti un mesaj scurt sau sa promovezi ceva, pune lucrul respectiv la status, decat sa dai un mass -->
8. Nu trimite mass-uri - Nu moare nimeni daca nu trimiti mass-ul respectiv mai departe, n-o sa te umpli de ghinion 7 ani etc. Nu trebuie sa afle toata lista ca tu te duci sa faci baie "cu spumita". Mass-ul este acceptat ca forma de comunicare mai mult in situatii profesionale, cand vrei sa anunti o sedinta sau pur si simplu sa transmiti anumite mesaje importante de grup. DAR acest lucru va fi facut NUMAI daca persoanele interesate sunt intr-un grup separat de ceilalti in lista de mess, pentru a nu-i afecta pe cei care nu au nicio treaba cu anunturile respective (intereseaza pe cineva din afara organizatiei tale ca ai tu sedinta maine de la 15:00?).
9. Incearca sa scrii corect romaneste - Nu zice nimeni sa scrii cu diacritice, ca asta ar fi chiar exagerat, dar nu uita de cratima, de semnele de punctuatie si de regulile gramaticale. Altfel exista riscul sa te obisnuiesti sa scrii asa si in mod normal, ceea ce este extrem de grav. Lasa ca timp este suficient, nu se intampla nimic daca stai cu 10 secunde mai mult sa scrii un mesaj.
   
10. Ai grija la prescurtari - Toata lumea este de acord ca, pana la un punct, ele sunt insispensabile in vorbirea pe messenger. Este bine sa le folosesti, insa nu in exces (nicidecum sa vorbesti numai in prescurtari!). Asigura-te ca interlocutorul cunoaste semnificatia prescurtarii, si daca nu, explica-i tu, ca nimeni nu s-a nascut invatat. Acum sa fim seriosi, cati nu au folosit "lol" fara sa stie ce inseamna, de exemplu?
11. Emoticoane in limita bunului-simt - Nu umpleti fereastra celuilalt cu siruri de cate 10 emoticoane, si in niciun caz nu va apucati sa experimentati toate emoticoanele mess-ului fara acordul celuilalt. Limitati-va la emoticoane care sunt cu adevarat relevante pentru ceea ce aveti de spus.
12. Ai mare grija la "ton" - Da, uneori iti poti da seama de "tonul" conversatiei dupa modul in care celalalt iti vorbeste. Ai grija sa nu jignesti fara sa vrei persoana cu care vorbesti, poarta-te ca si cum ar fi in fata ta in momentul respectiv. Alege cu atentie cuvintele pe care le folosesti, nu fi prea rece daca nu iti sta in fire, si totul va fi in regula. Unele afirmatii pot fi interpretate gresit in lipsa altor factori precum gesturile, mimica etc.
    
13. Nu folosi inconstient "k", "bine" etc. - Deseori cand folosesti cuvintele astea se creeaza confuzii care pot strica o conversatie. Tu poate ai vrut de fapt sa zici "ok" ca sa-ti exprimi acordul, dar celalalt poate sa interpreteze ca un "mda, ok....cum zici tu, si-asa e neinteresant si plictisitor...", ceea ce ar rani sentimentele sale. De asemenea, este total nepoliticos ca dupa ce interlocutorul a stat 5 minute sa povesteasca ceva tu sa ii raspunzi doar cu un "bine". Si din nou ajungem la tonul conversatiei, asa ca vezi punctul 12. :P
14. Nu folosi CAPS - CHIAR TI-AR PLACEA SA VORBEASCA LUMEA NUMAI CU CAPS-UL ON? In mod normal, scrierea cu majuscule inseamna ca tipi, ca vorbesti rastit etc. Este deranjant vizual, si in plus, daca facem referire la punctul 12, este profund nepoliticos.
15. Foloseste "te rog"/"pls" cand ceri ceva - Parca suna altfel cand adaugi un "pls" intr-o fraza, nu?
    

Exemplu:

Asa NU:

Popescu is now online.
BUZZ!!!
"Popescu catre Ionescu: ce tema avem pentru maine?"
"Ionescu: [zice tema, deranjat de brutalitatea intrebarii]"
Popescu goes offline.

Asa DA:

"Popescu: hey :) cmf?"
"Ionescu: salut :) [...]"
"Popescu: uite ce vroiam sa te rog...poti sa-mi spui ce tema avem pentru maine?"
"Ionescu: [zice tema]"
"Popescu: mc :) daca ai nevoie de ceva sa-mi zici :P acum trebuie sa ies, ne vedem maine :) pa-pa"
"Ionescu: np ... cya :D"

It`s finally over. Obiectivul principal al ultimului an scolar a fost atins, odata cu publicarea rezultatelor finale ale admiterii de la ASE. Am avut ca prima optiune Management Economic (da, da, stiu ca toata lumea zice sa te duci la Finante-Banci si Relatii Internationale... nu zic ca nu e bine acolo, dar pur si simplu asta am vrut eu sa studiez :P), si vad ca am intrat la buget. Asa ca parintii tocmai s-au facut cu o "creanta" de 3000 ron, banii de taxa pe care mi i-au promis daca intru la buget.

Asadar, pentru mine si ceilalti care au terminat zilele astea cu admiterea tocmai a inceput cu adevarat vacanta. In sfarsit nu mai avem de invatat, repetat, lucrat pentru vreun examen. Ar trebui sa profitam cat mai putem totusi, ca din octombrie o sa inceapa adevarata "distractie". Mai ales pentru cei care se muta in alt oras, cum e si cazul meu. Iar apoi ramane de vazut daca facultatea la care ne-am chinuit atat de mult sa ajungem ni se va parea in regula sau ne va dezamagi.

Da, stiu ca acest volum al Ioanei Parvulescu nu este tocmai nou, fiind lansat in anul 2006 (vorbesc de a doua editie). Insa aceasta monografie extraordinara a Bucurestiului interbelic merita citita de oricine este pasionat de istorie, cine este putintel romantic si/sau nostalgic dupa vremurile respective. Si cu atat mai mult daca persoana respectiva este din Bucuresti sau are ori a avut vreo legatura mai puternica cu acest oras.

Dupa cum se poate deduce foarte usor din titlu, cartea ne introduce in universul bucurestean al perioadei interbelice, ce a reprezentat apogeul dezvoltarii economice si culturale a Romaniei si bineinteles a Capitalei sale, realizand in acelasi timp o antiteza intre ce a fost si ce este acum Bucurestiul. Desigur, aceasta antiteza poate fi sesizata mult mai usor de un locuitor al orasului decat de unul care nu a avut niciodata de a face cu Bucurestiul. Stilul Ioanei Parvulescu este unul deosebit, aproape magic, reusind sa te mute cu gandul in perioada de care se vorbeste in carte si sa te faca sa iti doresti sa fii acolo, sau sa fi trait si tu in acea perioada. Umorul este foarte bine dozat, iar legaturile cu literatura sunt bineinteles foarte puternice (cum altfel de la un profesor de la Facultatea de Litere?). Astfel, putem afla o sumedenie de lucruri interesante despre autori consacrati ai literaturii romane, precum Camil Petrescu, George Bacovia (care "fuma cu sete si bea pe tacute"), George Calinescu, Liviu Rebreanu (asa am aflat de "scandalul" ce a urmat publicarii romanului "Ion") si multi altii. Acestia sunt prezentati in ipostaze obisnuite, cu grijile lor marunte de zi cu zi, visele si iluziile acestora. Asadar, nu va asteptati sa gasiti aici informatii de prin manualele de limba romana sau teorie literara.

Daca vreti sa evadati putin in trecutul nu foarte indepartat al Bucurestiului, in perioada sa de glorie, a Micului Paris, va recomand cu mare caldura cartea "Intoarcere in Bucurestiul interbelic" a Ioanei Parvulescu. Si dupa ce o veti citi, ganditi-va care este in realitate diferenta dintre Bucurestiul de atunci si Bucurestiul de acum?

"Totul este diferit, totul are un timbru anume, pe care il disting cu usurinta si, cu toate acestea, totul seamana bine cu cele lasate "acasa", in orasul de azi."

Nu, nu este vorba de criza economica, ci de o criza existentiala de data asta. In sfarsit un ministru al educatiei a luat masuri impotriva Universitatii "Spiru Haret", de unde oricine isi putea lua o diploma universitara contra unor cateva mii de euro.

Bineinteles ca ne punem intrebarea de ce s-au luat aceste masuri tocmai acum, dupa ce li s-a permis tacit sa devalorizeze diplomele de licenta si de master atatia ani? In mod sigur politicul este adanc implicat in toata afacerea (si daca ne uitam si la dezvaluirile din presa in care putem vedea foarte usor cat de multi politicieni au "terminat" la Spiru Haret primim rapid si raspunsul...), si in spate sunt grupuri de interese care au reusit pana acum sa mentina fabrica pe verde. Scandalul a pornit probabil de la o cearta din spatele usilor inchise, fiind putin probabil ca ministrul Andronescu sa se fi trezit asa intr-o dimineata ca la Spiru se elibereaza diplome pe banda, ca si cum situatia ar fi noua. Iar chestia cu "urecheala" ei de catre Geoana si agramatul Vanghelie (care, culmea cinismului, a ajuns sa-i dea lectii unui ministru al EDUCATIEI, desi el si-a dat BAC-ul la 33 de ani - fiind eliminat pentru copiat) cred ca este tot o fumigena, pentru ca PSD-ul sa castige cat mai mult capital electoral, fiind in stare s-o sacrifice politic pe Andronescu.

Tot ce putem face acum este sa speram ca demersul MECI va fi continuat si in zilele urmatoare, pana ce Spiru va intra in legalitate (sau va fi desfiintata). Un esec al clasei politice in sensul stoparii actiunilor ARACIS si ale ministerului nu va duce decat la distrugerea increderii internationale in diplomele romanesti (de recunoscut cei din UE vor fi obligati sa le recunoasca in continuare, dar ne putem trezi si cu sanctiuni sau infringement-uri), aruncand tot sistemul cu multi pasi inapoi. Ma indoiesc ca interesele de grup si politicienii in general vor reusi sa nu se implice in acest scandal si sa lase MECI-ul sa se ocupe pana la capat de tot, dar speranta moare ultima. In Romania totul este posibil.

Multi aduc in discutie problema celor 100.000 de licentiati care vor avea diplomele anulate si vor trebui sa sustina din nou examenele de diploma. Da, s-ar pierde intradevar foarte foarte multe voturi, dar de ce sa le permitem unor oameni care nu au invatat nimic in timpul facultatii sa ocupe in continuare diverse posturi si functii? De ce sa ii lasam sa paraziteze si sa traga inapoi o generatie intreaga? Daca intradevar au invatat la vremea lor si sunt specialisti/experti in domeniul in care sunt licentiati sau in care si-au dat masterul, o pot demonstra la examenele de echivalare, care vor fi date la universitati de stat, acreditate. Si daca tot vorbim de acreditare, oare acesti studenti nu stiau ca specializarile respective nu aveau autorizatie si acreditare? Iar daca au fost mintiti, sunt liberi sa dea in judecata universitatea si sa le solicite despagubiri. Este adevarat ca in toata aceasta mare de licentiati "pe hartie" exista si MICI exceptii, iar aceia vor fi in realitate victimele colaterale ale intregului scandal. Insa la examenul de echivalare nu cred ca vor avea probleme daca intradevar au fost constiinciosi cand trebuia.

Iar daca acest scandal se va termina cu bine pentru sistemul educational romanesc, adica cu intrarea universitatii in legalitate, ma intreb cine ar mai avea curajul sa se inscrie la vreo facultate de aici. Asadar, daca nu ar fi desfiintata acum, ar intra oricum in faliment mai devreme sau mai tarziu. Si sa fim seriosi, obiectivul lor nu a fost niciodata educarea studentilor, ci obtinerea cat mai multor bani de la acestia. Chiar si profesorii de aici sunt scosi cine stie de unde (personal am avut un soc cand, in cadrul unui proiect ce implica cazarea participantilor la un hotel, am avut surpiza sa descopar ca receptionera era conferentiar la Spiru). In mod normal pentru a ajunge profesor universitar trebuie sa treci prin anumite filtre de acreditare, dar aici se pare (sursa: ARACIS) ca rectorul este cel care numeste direct cadrele didactice din universitate, fara sa-i mai treaca prin controalele de la stat.

In orice caz, mediul universitar international (in special cel european) este cu ochii pe noi, si o greseala in gestionarea acestui scandal ne poate costa scump. Cel putin la imagine. Care conteaza enorm in acest domeniu. Pacat de Spiru Haret (omul), al carui nume este si va mai fi asociat cu aceasta fabrica de diplome.

Uite ca m-am apucat sa scriu si analize despre restaurante. Dar am zis ca merita sa scriu despre cel pe care-l voi descrie pe scurt acum, fiind foarte multumit de ce am gasit acolo. Asadar, daca aveti drum prin Bucuresti pentru cateva zile sau locuiti acolo, cred ca merita sa luati masa cel putin o data la restaurantul The Harbour in apropiere de Piata Amzei (la 5 minute de mers de Piata Romana). Restaurantul este situat intr-o zona mai linistita, departe de zgomotul infernal al Bulevardului Magheru, asigurand astfel o atmosfera calma, relaxanta.

Dupa cum va puteti da seama si din nume, specificul restaurantului este marinaresc. In interior totul iti amineste de apogeul navigatiei, de la sfarsit de secol XIX, decorul fiind plin de elemente specifice. Serviciile sunt impecabile si foarte rapide, organizarea ospatarilor fiind exemplara. Am fost sincer surprins cand am primit primul fel de mancare comandat in mai putin de 2 minute, desi restaurantul era plin.

Preturile se situeaza in categoria medium/medium-high, deci nu sunt foarte ridicate (cu aprox. 50 de lei poti manca foarte bine aici - 1 persoana). Iar raportul calitate/pret este, in opinia mea, foarte bun. Mancarea este foarte buna, iar in meniu sunt prezente si foarte multe retete proprii. Si la fel de interesant este si faptul ca la 3 saptamani meniul se schimba partial.

Asadar, daca vreti sa mancati bine intr-o atmosfera care sa va aduca aminte de mare, va recomand cu mare caldura restaurantul The Harbour.