... care nu face efortul de a-si trimite un reprezentant. Este vorba de Gala "10 pentru Romania" organizata de grupul Realitatea-Catavencu in fiecare an, in cadrul careia sunt premiate valorile culturale, sportive, politice ale Romaniei. Iar pentru prima oara anul acesta, si valorile colective, in cadrul sectiunilor Orase si Licee.

Spre surprinderea mea totala, castigatoare la categoria Orase au fost Constanta si Cluj. De Cluj sa zicem, e centru universitar, are alt nivel de dezvoltare, pe plan cultural si economic sta foarte bine. Nici Constanta nu sta rau la capitolul economie, insa nu se compara din punctul de vedere al culturii si educatiei (superioare). Desigur, au fost mai multe criterii in evaluare si hai sa mergem pe prezumtia ca nu a existat imixtiune politica pentru ca anumiti primari sa castige distinctia.

Si ca veni vorba de primari... domnul Mazare, minunatul nostru edil, se pare ca da doi bani pe evenimentele culturale la care este invitat in calitate de reprezentant al nostru, al constantenilor, si nici macar nu isi trimite vreun subaltern din Primarie. Drept consecinta, castigatoarea locului 1, Constanta, nu a fost reprezentata de nimeni la Gala. Este perfect adevarat ca premiul nu este al primarului, ci al constantenilor, al oamenilor de afaceri din oras, al echipei din primarie care intradevar a muncit pentru oras (nu ma refer neaparat la directorii din primarie numiti politic, ci la oamenii care au muncit cu adevarat chiar si pentru sau in numele altora).

Distinctia primita ar trebui sa fie un prilej de bucurie pentru toti constantenii, de mandrie, dar si un semnal ca munca trebuie continuata, pentru a consolida pozitia Constantei de cel de-al doilea municipiu al Romaniei, si de a transforma orasul intr-o destinatie turistica importanta pe harta Europei, cel putin in sezonul estival.

Despre categoria Licee nu voi comenta, pentru a nu fi acuzat de impartialitate. Pot doar sa spun ca sunt profund mirat de rezultat, cunoscand multe date reale de pe "teren".

Stateam zilele astea si ma gandeam care este totusi legatura intre Mos Craciun ca "personaj" si semnificatia religioasa a Craciunului. Raspunsul este, desigur, niciuna. Iar astazi am mai aflat cateva detalii care m-au ajutat sa-mi creez o imagine mai clara asupra Craciunului.

Ce sarbatorim noi de fapt pe 25 decembrie si in urmatoarele doua zile? Nasterea lui Iisus Hristos. Ce legatura are asta cu mosuletul cu burtica si barba care ne aduce cadouri? Niciuna. Acum 500 de ani, de exemplu, exista Mos Craciun? Nu.

Se pare ca Mos Craciun a fost inventat ca si personaj prin sec. XVIII de catre un desenator de povesti animate, apoi a suferit diverse modificari pana cand a primit forma si semnificatia actuala de catre compania Coca-Cola, prin anii 1920. Si ne mai plangem ca aceasta sarbatoare are o semnificatie mult prea comerciala.

Cu toate acestea, ideea de "mosulet" care aduce cadouri nu a fost inventata recent, ci a fost pur si simplu profund alterata. Initial principalul "aducator de cadouri" era Sfantul Nicolae, ceea ce conferea si o profunda semnificatie religioasa sarbatorilor din luna decembrie. Insa lucrurile s-au schimbat, iar Sfantul Nicolae a fost trecut pe un plan secund (el aduce "doar dulciuri" sau mici cadouri), fiind inlocuit cu Mos Craciun, un simbol nou inventat.

Pana la urma chiar si prin acest lucru putem observa tendinta de trecere de la simbolistica religioasa la cea comerciala, cea din urma dominand din ce in ce mai mult societatea.

Dar pana la urma daca tot s-a ajuns aici, ce rost ar mai avea "renegarea" lui Mos Craciun si incercarea de a reveni la vechile traditii, cand de Mos Craciun ne leaga atatea amintiri frumoase si din moment ce asociem imaginea lui Mos Craciun cu bunatatea, generozitatea, veselia? Poate ca ar trebui mai bine sa fim ceva mai atenti la latura religioasa a sarbatorii de Craciun, si sa n-o pierdem niciodata din vedere in fata comercialului. In rest, sa ne bucuram de spiritul Craciunului si de cei cu care ne reunim in aceasta perioada si desigur de zapada ce s-a asternut in mai toata tara.

Nu credeam ca in Romania anului 2009 dreptul de vot este un lux, un lucru foarte greu de...exercitat. Am votat de atatea ori pana acum, si de fiecare data procesul s-a desfasurat fara probleme. Ce-i drept, eram acasa si am votat la sectia de care apartin, in Constanta. Astazi am avut "ghinionul" de a ma afla in Bucuresti, oras in care locuiesc cu chirie. Drept pentru care n-am putut vota. Let`s see why...

19:45 - Ajung in Sectia Speciala 816 din Autogara Filaret, unde stiam ca nu este coada foarte mare. Se pare ca am auzit prost, intrucat sunt peste 50 de oameni care stau la coada. Ma asez la coada si astept.

20:30 - Intre timp coada inainteaza extrem de incet. La un moment dat un grup de tineri insotiti de cativa barbati de vreo 50-60 de ani se asaza in paralel cu coada. Acestia dau cateva telefoane si incet incet intra in rand, in fata noastra. Cei din fata nu au facut scandal, lucru absolut surprinzator (ceea ce ridica cateva semne de intrebare), insa cei mai aproape de mine s-au adresat celor 10 politisti care asigurau ordinea publica. Acestia s-au facut ca nu aud si s-au indepartat de coada.

20:45 - Cei care au intrat in fata noastra sunt chemati unul cate unul in sectie. Se strang randurile si lumea incepe sa vocifereze.

20:50 - Presedintele sectiei, care in tot timpul acesta a stat afara sa fumeze alaturi de alti 2 membri ai comisiei (!) intra in sectie si se face nevazut. Inauntru, 2 membri ai comisiei se joaca pe un laptop, rad si beau bere.

20:57 - Suntem anuntati ca s-a inchis sectia si ca putem sa plecam. Lumea incepe sa faca scandal, politistii sunt luati la rost si incepem cu totii sa-l strigam pe presedintele sectiei. Intre timp, cativa dintre membrii sectiei (tineri, desigur) vin la usa si incep sa rada de noi, sa se strambe ca niste copilasi tampi cu o atitudine de genul "haha, ia uite-i si pe fraierii astia!".

21:00 - In timp ce ceilalti continuau scandalul, am facut cateva poze si apoi am sunat la 112. Sunt trimis de la o persoana la alta, de 4 ori, pana cand in sfarsit ajung la cei responsabili de alegeri. Le spun pentru a patra oara povestea, ca sectia s-a inchis inainte de orele 21:00 si ca nu ni s-a permis sa votam si mi se spune sec ca va fi trimisa o echipa. Politistii incep sa rada de noi.

21:30 - Echipa promisa tot nu ajunge. Pana la aceasta ora nimeni nu a mai iesit din sectia de votare, din nou un lucru surprinzator. Ne hotaram sa continuam demersurile noastre cu denunturi si sesizari, dupa care ne dispersam si plecam fiecare in drumurile noastre.

Este incredibil cata lipsa de respect si de bun-simt poate exista in tara asta, si cat de greu poate fi sa ti exerciti un drept constitutional.

Google se pare ca face tot posibiblul sa acapareze cat mai mult din viata noastra online. A inceput cu simplele cautari pe net, a continuat cu email-ul, docs, apps si tot asa. Iar acum vine cu Wave.

Ce este Google Wave? Ei bine, e o intrebare destul de dificila. La inceput, Google pusese la dispozitia utilizatorilor Wave un ghid de doar 1 ora si 20 de minute in care explica cum sta treaba cu noul produs. Acum filmuletul a ajuns la 10 minute. :P Dar sa revin la intrebare. Wave vrea teoretic sa inlocuiasca email-ul si modul in care colaboram online.

De exemplu, tu ca utilizator creezi de exemplu un "wave"nou, in care iti inviti prietenii sa iesiti la un film. Apoi ii "introduci" in wave pe prietenii respectivi (prin drag&drop) si puteti purta acolo discutii live (poti chiar sa vezi ce scriu ceilalti in timp real, inainte sa dea enter pentru a introduce textul), puteti introduce harti, documente, link-uri, webcam etc.

Momentan serviciul se afla in faza Beta si inregistrarea se face numai pe baza de invitatie (mai am vreo 10 invitatii.... daca vreti una postati un comment in care sa spuneti la ce v-ar folosi produsul; nu uitati sa precizati cumva adresa de email, intrucat invitatia poate fi trimisa doar catre o adresa de email - oricare, nu trebuie sa fie neaparat de la Gmail ).

La prima vedere mi s-a parut un instrument util pentru colaborarea online, mai ales pentru o echipa de lucru. Doar ca (cel putin momentan) este putin cam stufos, greoi pe alocuri, si nu tocmai intuitiv. Si mai apare desigur problema contactelor care nu se afla in agenda ta Google Contacts. Dar sa speram ca pana la lansarea finala a produsului vor mai aparea imbunatatiri semnificative.

Wave merita incercat. Nu cred ca va zdruncina pozitia email-ului in stadiul actual, dar este totusi un produs de luat in seama, care poate fi foarte util in unele situatii.

In Romania se pare ca voluntariatul are o problema. Grava. Tinerii, care ar trebui in mod normal ca in perioada in care sunt elevi sau studenti sa se implice in activitatea ONG-urilor si in activitatile extrascolare organizate de institutiile de invatamant, nu se gandesc decat la bani si la partea materiala. Daca e vorba sa munceasca "pe gratis", nici nu vor sa auda. Sau mai rau, se implica si apoi lucreaza "in ritmul lor". Adica doar cand au ei chef. Se fac ca au tot felul de probleme, ca nu au timp etc. Iar organizatorii sau coordonatorii actiunii trebuie sa stea sa alerge dupa ei si sa-i piseze la cap, ca altfel nu se mai face deloc treaba.

Un aspect mult mai grav este descurajarea din partea parintilor. Daca nu e vorba de bani sau alt castig material palpabil si rapid, acestia devin imediat o bariera intre "copil" si organizatia in cauza. In ultimii ani m-am confruntat cu foarte multe cazuri de acest gen, cand s-au iscat adevarate scandaluri intre cele doua parti, rezultatul fiind previzibil. Parintii respectivi se impotriveau pur si simplu implicarii odraslei lor in alte activitati decat invatatul.

Mi se pare ingrozitor ca parintii le insufla copiilor un asemenea comportament, obisnuindu-i sa faca totul numai din interes si numai daca exista un castig material rapid. In principiu, am observat cateva cauze ale acestui comportament la parinti:

1. Teama ca activitatile respective vor indeparta copilul de la invatatura, rezultatele acestuia scolare urmand sa fie mult mai slabe.
2. Avand in vedere ca in perioada in care au fost chiar ei elevi sau studenti acest gen de activitati ori nu exista, ori era sub spectrul comunismului, asadar acestia neavand definite prea clar notiunile de ONG, voluntariat etc. , probabil considera ca toate acestea reprezinta o pierdere de vreme si de bani. Acest fapt deriva probabil dintr-o informare deficitara a parintilor cu privire la voluntariat in general.
3. Perceptia unora ca voluntariatul este de fapt o forma de manipulare din partea statului, ca ONG-urile sunt create pentru a spala bani si alte asemenea.

In conditiile astea, copilul ajunge rapid sa adopte atitudinea "mie ce-mi iese din asta?". Multi prefera (si nu este nimic condamnabil in asta) sa se angajeze pe perioada studentiei, de exemplu, in domenii care nu au si probabil nu vor avea niciodata legatura cu ceea ce studiaza acestia sau unde vor lucra dupa absolvire. Sa facem o scurta comparatie a celor care aleg sa se angajeze pe perioada facultatii si a celor care se implica activ si intensiv in activitatea unui ONG (sa presupunem ca dupa 1 an de activitate acesta obtine o functie de coordonare in cadrul organizatiei, pe o pozitie de middle manager). Presupunem ca ne aflam in momentul absolvirii, iar cei doi aleg sa se angajeze in domeniul in care si-au obtinut licenta. De asemenea, prespunem ca studentul care a ales sa lucreze nu a facut-o pentru ca familia sa se afla intr-o situatie financiara precara si practic acesta nu avea de ales.

1. Studentul care s-a angajat pe durata studiilor:

• A obtinut un castig financiar cu ajutorul caruia si-a acoperit o buna parte din nevoi, coroborat cu banii primiti de la parinti;
• Rezultatele scolare sa zicem ca au fost medii spre bune (dar nu foarte bune), din cauza presiunii serviciului si a lipsei timpului pentru studiu aprofundat;
• S-a obisnuit cu deadline-urile si presiunea serviciului, a invatat sa-si organizeze mai bine timpul;
• Ii lipseste experienta organizationala, experienta unor proiecte complexe si de lunga durata;
• La angajare cel mai probabil va intra doar pe o pozitie de entry-level, din lipsa de experienta;

2. Studentul care s-a implicat activ intr-un ONG, in conditiile de mai sus:

• Nu a obtinut castiguri financiare considerabile, fiind nevoit sa finanteze din buzunarul propriu anumite activitati (ex: telefon, deplasari in oras)
• A dobandit experienta in lucrul cu echipele si coordonarea acestora, in proiecte complexe, negocieri, media, relatii publice etc.
• Rezultatele scolare pot fi partial afectate din cauza lipsei timpului;
• Este mult mai organizat cu sine si cu cei din echipa lui, a invatat sa respecte deadline-urile si sa-si organizeze timpul;
• A avut ocazia sa ... greseasca. Si sa invete din greselile respective fara sa ii fie frica de vreo "concediere" sau "diminuare de salariu" (ceea ce s-ar fi putut intampla intr-o societate comerciala). Cand va ajunge sa se angajeze intr-o firma, cel mai probabil nu va mai repeta greselile respective;
• La angajare, chiar daca nu va fi probabil angajat direct pe o pozitie de lower sau middle-level management, va promova foarte repede, beneficiind de experienta dobandita in cei 3 ani si adaptandu-se foarte repede la noul mediu de lucru; salariul este de asemenea superior din start;

Concluzia este ca ambele variante au avantaje si dezavantaje, dar daca privim in perspectiva, castigul pe termen lung este obtinut de studentul 2.

In alta ordine de idei, pana la urma o cauza a lipsei de interes din partea tinerilor pentru voluntariat este si dezinformarea. Iar rezolvarea acestei probleme se poate face tot de catre ONG-uri, prin campanii de atragere a tineretului catre activitatile de voluntariat. Usor de zis, greu de facut. Dar nu imposibil.

Sper ca in urmatorii ani voluntariatul sa devina o constanta in randul tinerilor, si in niciun caz sa fie ceva izolat. Sunt totusi optimist.