Sincer sa fiu imi este mila de ce i s-a intamplat lui Geoana in ultimele luni. Nu l-am sustinut niciodata ca om politic, insa l-am apreciat ca om. Trebuie totusi sa recunoastem ca Mircea Geoana este un om inteligent, cult, cu o educatie solida si un spirit familist. De defecte prefer sa nu vorbesc acum - sunt si alea o groaza - ca nu ii fac biografia.

Una din cele mai mari greseli pe care cred ca le-a facut Geoana  a fost pur si simplu intrarea in mocirla politica de la Bucuresti, sacrificandu-si poate definitiv cariera diplomatica. El era bun acolo unde era, in diplomatie. Si acolo ar fi trebuit sa ramana. Dar si-a imaginat ca politica mizerabila ii va aduce mai mult si a trecut dincolo. Doar ca a dat peste bulldogii de genul lui Vanghelie, care i-au prins slabiciunile si au inceput sa-l controleze. Si in loc sa se retraga cu demnitate, a decis sa le faca jocurile celorlalti numai ca sa-si pastreze scaunul.

Acum ca stau sa ma gandesc, omul asta cred ca bate recordul la capitolul alegeri pierdute. A tot candidat pentru diverse functii, si pe toate le-a pierdut. Desigur, singura data cand a candidat si a castigat a fost in 2005, cand a devenit presedinte al PSD, fiind circumstante deosebite. Inceputul sfarsitului pentru Geoana a venit insa in noiembrie 2009, cand a pierdut alegerile prezidentiale si s-a facut de ras cu victoria antepronuntata si dovedita ulterior a fi neintemeiata si apoi cu placa ca alegerile au fost fraudate si cu toate demersurile derivate de aici.

Calmul care a urmat alegerilor prezidentiale a fost curmat brusc de interventia de-a dreptul idioata cu flacara violet, care l-a mutat pe Geoana in zona ridicolului si a batjocurei. Practic Geoana s-a facut de ras la nivel national si a fost luat in derizoriu. Probabil asa a pierdut si o parte din autoritatea si increderea castigate in campania pentru prezidentiale din partea electoratului.

Iar penultimul act al caderii sale s-a consumat ieri, cand Geoana a mai punctat un esec, si anume pierderea presedintiei PSD-ului. Ziua congresului PSD a marcat sa zicem moartea omului politic Geoana.

Ultima etapa a decaderii va fi probabil pierderea presedintiei Senatului Romaniei, lucru care se va intampla probabil in 1-2 ani cel mult. S-ar intampla poate si in cateva saptamani, dar ar exista riscul ca PSD-ul sa piarda functia respectiva, care ar reveni PDL. Asta pentru ca, potrivit regulamentulelor parlamentare, presedintii Camerelor nu pot fi schimbati decat la propunerea grupului parlamentar din care provin. Asadar Geoana va fi salvat o perioada de aceasta chestiune si isi va mai pastra ceva timp functia. Doar ca putere reala nu va mai avea, va fi doar o marioneta.

De la omul care putea deveni al cincilea presedinte al Romaniei si astfel ar fi intrat in istoria tarii, va ajunge probabil sa fie amintit doar tangential ca personaj al politicii romanesti ai perioadei 2005-2009.

Dupa cum probabil stiti cu totii, Romania a fost prima tara care a acceptat in timp record propunerea SUA de a instala elemente ale scutului impotriva rachetelor balistice pe teritoriul sau. Initial reactiile au fost neutre, insa in urmatoarele zile au aparut titluri de genul "Avem scut, dar sanatatea e la pamant", "Avem scut. Cu ce platim cele 4 miliarde de dolari?" etc. Foarte putini au abordat problema strategic si s-au imbatat practic in mediocritatea romaneasca. 

Personal, consider miscarea CSAT ca fiind una pozitiva pentru politica externa a Romaniei pe termen mediu si lung, cu toate ca a fost luata poate putin cam pripit, fara vreo dezbatere serioasa in prealabil. Practic decizia ne-a fost bagata pe gat tuturor romanilor. Daca si in viitor se vor lua decizii de o asemenea anvergura in modul asta ... Dar ma rog, sa revin la subiect. 

Momentan Romania nu beneficiaza de protectie impotriva atacurilor balistice de niciun fel, un astfel de atac fiind devastator pentru noi. Iar cei care merg pe ideea ca n-avem noi treaba cu ceilalti, ca nu suntem implicati in conflicte internationale etc. sa nu uite ca suntem membri ai NATO, iar acest lucru nu atrage dupa sine numai beneficii, ci si pericole. Un atac impotriva noastra este si un atac impotriva celorlalte state membre. 

Mai mult, vechiul plan de protectie antiracheta al SUA lasa o mare parte a Romaniei vulnerabila in continuare.

Exista totusi si motive de ingrijorare majore legate de plasarea scutului in aceasta zona. In cazul unui eventual conflict, Europa de Est ar fi teatru de operatiuni si ar avea foarte mult de suferit. SUA, ca de obicei, n-ar pati cine stie ce, luptand de la distanta, Rusia la fel, desi aici distanta e infinit mai mica. Concluziile le trageti si singuri. :P 

Trecand peste avantajele logistice si militare, ne putem opri putin asupra politicii externe. Aici Romania a punctat de mai multe ori in ultimii ani, dovedind ca are o politica coerenta si indreptata clar spre NATO-UE. Romania a reusit sa castige increderea partenerilor NATO prin actiunile sale, in special prin trimiterea si apoi mentinerea trupelor din Afganistan si Irak (daca Basescu ar fi retras trupele dupa cum propunea Tariceanu prin 2007, Romania ar fi fost privita cu alti ochi pe plan international, si ar fi fost lasata ... in liniste :P). 

Ceea ce m-a surprins foarte mult a fost atitudinea politicienilor dupa anuntarea deciziei CSAT. Desi eram obisnuiti ca cei de la PSD si PNL sa critice orice face Basescu/PDL, de data asta a existat chiar sprijin din partea lui Adrian Nastase, Teodor Melescanu etc. Numai Iliescu a fost mai rezervat, cu un "daca ar fi fost dupa mine nu eram de acord, dar...". Asadar parlamentul va ratifica cel mai probabil intelegerea cu SUA. Stiu ei ce stiu... oricum, e ceva ciudat la mijloc. 

In orice caz, va fi interesant de urmarit evolutia acestui subiect, atat in plan politic, cat si in plan social si in presa.