"Bucurati-va de mini-vacanta de 1 mai, dragi ascultatori", isi ia la revedere o prezentatoare de radio. Si stau sa ma intreb... care mini-vacanta? Avem vreo zi libera in plus si nu stiam? Anul asta, ghinion, 1 mai a cazut intr-o sambata, asa ca weekend-ul este unul normal, ca in orice saptamana. Cu toate acestea, cum se poate sa nu sarbatoresti tocmai Ziua Muncii, mai ales daca ai sub 23 de ani si poate nu ai avut un job full-time deloc pana atunci?

Cred ca ziua de vineri, 30 aprilie, ar putea fi foarte bine comparata cu un exod, in special al tinerilor, catre munte si mare. Dar mai ales catre mare. Unul din trenurile spre Constanta de vineri a avut 14 vagoane pline ochi, unde mai pui ca foarte multa lume statea in picioare in vagoane si pe holuri, neavand bilet. La Cernavoda era coloana de masini de cativa km, in Constanta traficul era infernal si tot asa. Pe scurt, o isterie generala.

Intrebarea care ma tot loveste este simpla: "De ce?". De ce alearga cu miile pentru 1-2 nopti la munte sau la mare, pentru o zi fara nicio semnificatie pentru majoritatea dintre ei? De ce nu au facut asta acum 3 saptamani, cand era vacanta de Paste, era si destul de cald, si puteai sa petreci ca lumea? Care este diferenta dintre un weekend obisnuit de primavara/vara si weekend-ul fara alte zile libere de 1 mai?

Oh well...voi tine postarea scurta, si nu voi mai elabora inutil. Sunt curios ce va fi maine dimineata prin padurile din apropierea oraselor, si cate toane de gunoaie vor fi stranse (DACA vor fi stranse) dupa ce romanul care plesneste de civilizatie a trecut pe acolo. So... MayDay Nature! :)

Dar ce e cu atata critica? Putin optimism nu strica so... I`m off to the party. :P

Hmm... 30 de zile de la ultima postare. That`s not ok. Buuuuut as you can imagine, I`ve been busy. Very busy. And I didn`t know what to blog about and didn`t find time for that either. Dar sper ca in zilele urmatoare voi reveni cat de cat, chit ca se apropie Stresiunea 2 in mai putin de o luna.

We`ll see. :)

Azi-dimineata stateam linistit in bucatarie luand micul dejun, fericit ca in sfarsit plec spre casa, cand aud la radio ca stimabilii de la RATB au decis ei asa sa intre brusc in greva. Si eu aveam tren in aproximativ 1 ora. In fine, eu planuisem sa merg cu taxiul, ca sa nu stau sa car de atata bagaj prin autobuze/metrou. Asa ca sun la taxi...

"Numar nealocat", "Ne pare rau, nu avem masina!", "*ton de ocupat*", le-am auzit de vreo 15 ori. Pe scurt, n-am gasit taxi. Trenul pleca la 9:19, iar eu la 8:35 eram inca in cautare de taxi. Vazand ca nu am nicio sansa cu taxiul, am luat-o pe jos pana la metrou (adica aprox. 70% din bvd. Tineretului) - am mai incercat si acolo sa gasesc un taxi, dar erau numai sacalii de 3,50 - si da-i si fugi. Ajung la Unirii ca sa schimb, si surpriza, un stimabil domn din fata mea se holba la usa de metrou intrebandu-se probabil de ce nu se deschide. Asta intr-o aglomeratie extraordinara atat in metrou, cat si pe peron.

In fine, ajung pe la 9:15 in tren, doar ca pana la urma am plecat pe la 9:35.

Dupa toate astea, sa nu-ti vina sa-i injuri pe cei de la RATB? In primul rand, de ce nu au anuntat din timp ca fac greva? Doi, de ce si-au ales tocmai o zi din Saptamana Mare, cand e aglomeratie, lumea merge la cumparaturi pentru Paste etc? Trei, de ce au nevoie de mariri de salarii, in contextul economic actual?

Oamenii astia probabil ca nu isi dau seama de enormitatile pe care le fac si pe care le solicita. Vor salarii mai mari in plina criza? Sa se uite la Grecia. Vor inflatie si putere de cumparare mai mica? Muncesc mai mult ca sa primeasca intradevar mariri de salariu? Daca Guvernul le-ar mari salariile, ar urma imediat si alte categorii sociale, ar intra toti in greva si s-ar trezi apoi cu niste salarii umflate artificial. Vor avea conturile mai plinute. Dar bucuria va fi de foarte scurta durata, cand vor vedea ca nu mai pot cumpara prea multe cu banii aia. Doar ca din cauza acestor tembeli sufera si altii, de fapt toata tara. Dupa ce ca avem un guvern vai de el, plin de incompetenti (nu ca ar fi altii mai buni pe la alte partide), mai vor sa ingreuneze si astia situatia.

Trist e ca niciodata oamenii astia nu vor intelege, si vor cere intotdeauna mariri de salariu, sporuri si alte beneficii. Iar sindicalistii, in loc sa-si faca treaba, se poarta ca niste politicieni de rang 2. Pentru ca intradevar, sindicatele alea au si ele un rol bun, in teorie. Este absolut normal sa existe un factor care sa limiteze abuzurile, atunci cand exista, ale guvernului. Sau care sa ceara, atunci cand creste productivitatea sau volumul de munca (desigur, nu in perioade de recesiune), si mariri de salariu. Da, drepturile salariatilor trebuie aparate, dar cand lucrurile astea degenereaza intr-o lupta a sindicalistilor pentru diverse interese, sau pur si simplu se exagereaza cu revendicarile, ar cam trebui sa-si tina gurita si sa-si faca treaba. Ma rog, in cazul RATB-ului salariatii se razvratesc si impotriva sindicalistilor, ca doar au vazut si ei cat de bine ii reprezinta.

Macar RATC-ul nu face greva. :)

Ieri eram in tren spre Constanta si stateam cu laptop-ul in brate, navigand pe net. Plictisit fiind, am intrat la un moment dat pe Facebook sa vad care mai e pulsul "prietenilor". Si ce vad? "Adoptie Distanta wants to add you as a friend." Hmm...that should be interesting, I thought. Asa ca am intrat tinta pe Info panel si apoi la Photos. Si ce am vazut m-a impresionat profund.

Din cate am inteles, cainii din poze se afla momentan la 3 centre din jurul Bucurestiului: Glina, Speranta si inca unul. Personal le-as numi "orfelinate pentru caini". Ei asteapta sa isi gaseasca un stapan care sa ii adopte, exact precum copii din orfelinate. Si in lipsa unor finantari decente, ma indoiesc ca acesti caini o duc prea bine acolo...

Intotdeauna mi-au placut cainii (si o sa-mi placa cel putin pana o sa ma muste vreunul :P), asa ca am fost miscat de pozele pe care le-am vazut acolo. E adevarat, pozele au aplicate diverse efecte care pun in evidenta anumite trasaturi, insa nu schimba esenta. Pozele sunt foarte expresive, ilustrand suferinta cainilor din centrele in care au fost dusi.

Poor little puppies. :(

Sincer sa fiu imi este mila de ce i s-a intamplat lui Geoana in ultimele luni. Nu l-am sustinut niciodata ca om politic, insa l-am apreciat ca om. Trebuie totusi sa recunoastem ca Mircea Geoana este un om inteligent, cult, cu o educatie solida si un spirit familist. De defecte prefer sa nu vorbesc acum - sunt si alea o groaza - ca nu ii fac biografia.

Una din cele mai mari greseli pe care cred ca le-a facut Geoana  a fost pur si simplu intrarea in mocirla politica de la Bucuresti, sacrificandu-si poate definitiv cariera diplomatica. El era bun acolo unde era, in diplomatie. Si acolo ar fi trebuit sa ramana. Dar si-a imaginat ca politica mizerabila ii va aduce mai mult si a trecut dincolo. Doar ca a dat peste bulldogii de genul lui Vanghelie, care i-au prins slabiciunile si au inceput sa-l controleze. Si in loc sa se retraga cu demnitate, a decis sa le faca jocurile celorlalti numai ca sa-si pastreze scaunul.

Acum ca stau sa ma gandesc, omul asta cred ca bate recordul la capitolul alegeri pierdute. A tot candidat pentru diverse functii, si pe toate le-a pierdut. Desigur, singura data cand a candidat si a castigat a fost in 2005, cand a devenit presedinte al PSD, fiind circumstante deosebite. Inceputul sfarsitului pentru Geoana a venit insa in noiembrie 2009, cand a pierdut alegerile prezidentiale si s-a facut de ras cu victoria antepronuntata si dovedita ulterior a fi neintemeiata si apoi cu placa ca alegerile au fost fraudate si cu toate demersurile derivate de aici.

Calmul care a urmat alegerilor prezidentiale a fost curmat brusc de interventia de-a dreptul idioata cu flacara violet, care l-a mutat pe Geoana in zona ridicolului si a batjocurei. Practic Geoana s-a facut de ras la nivel national si a fost luat in derizoriu. Probabil asa a pierdut si o parte din autoritatea si increderea castigate in campania pentru prezidentiale din partea electoratului.

Iar penultimul act al caderii sale s-a consumat ieri, cand Geoana a mai punctat un esec, si anume pierderea presedintiei PSD-ului. Ziua congresului PSD a marcat sa zicem moartea omului politic Geoana.

Ultima etapa a decaderii va fi probabil pierderea presedintiei Senatului Romaniei, lucru care se va intampla probabil in 1-2 ani cel mult. S-ar intampla poate si in cateva saptamani, dar ar exista riscul ca PSD-ul sa piarda functia respectiva, care ar reveni PDL. Asta pentru ca, potrivit regulamentulelor parlamentare, presedintii Camerelor nu pot fi schimbati decat la propunerea grupului parlamentar din care provin. Asadar Geoana va fi salvat o perioada de aceasta chestiune si isi va mai pastra ceva timp functia. Doar ca putere reala nu va mai avea, va fi doar o marioneta.

De la omul care putea deveni al cincilea presedinte al Romaniei si astfel ar fi intrat in istoria tarii, va ajunge probabil sa fie amintit doar tangential ca personaj al politicii romanesti ai perioadei 2005-2009.

Dupa cum probabil stiti cu totii, Romania a fost prima tara care a acceptat in timp record propunerea SUA de a instala elemente ale scutului impotriva rachetelor balistice pe teritoriul sau. Initial reactiile au fost neutre, insa in urmatoarele zile au aparut titluri de genul "Avem scut, dar sanatatea e la pamant", "Avem scut. Cu ce platim cele 4 miliarde de dolari?" etc. Foarte putini au abordat problema strategic si s-au imbatat practic in mediocritatea romaneasca. 

Personal, consider miscarea CSAT ca fiind una pozitiva pentru politica externa a Romaniei pe termen mediu si lung, cu toate ca a fost luata poate putin cam pripit, fara vreo dezbatere serioasa in prealabil. Practic decizia ne-a fost bagata pe gat tuturor romanilor. Daca si in viitor se vor lua decizii de o asemenea anvergura in modul asta ... Dar ma rog, sa revin la subiect. 

Momentan Romania nu beneficiaza de protectie impotriva atacurilor balistice de niciun fel, un astfel de atac fiind devastator pentru noi. Iar cei care merg pe ideea ca n-avem noi treaba cu ceilalti, ca nu suntem implicati in conflicte internationale etc. sa nu uite ca suntem membri ai NATO, iar acest lucru nu atrage dupa sine numai beneficii, ci si pericole. Un atac impotriva noastra este si un atac impotriva celorlalte state membre. 

Mai mult, vechiul plan de protectie antiracheta al SUA lasa o mare parte a Romaniei vulnerabila in continuare.

Exista totusi si motive de ingrijorare majore legate de plasarea scutului in aceasta zona. In cazul unui eventual conflict, Europa de Est ar fi teatru de operatiuni si ar avea foarte mult de suferit. SUA, ca de obicei, n-ar pati cine stie ce, luptand de la distanta, Rusia la fel, desi aici distanta e infinit mai mica. Concluziile le trageti si singuri. :P 

Trecand peste avantajele logistice si militare, ne putem opri putin asupra politicii externe. Aici Romania a punctat de mai multe ori in ultimii ani, dovedind ca are o politica coerenta si indreptata clar spre NATO-UE. Romania a reusit sa castige increderea partenerilor NATO prin actiunile sale, in special prin trimiterea si apoi mentinerea trupelor din Afganistan si Irak (daca Basescu ar fi retras trupele dupa cum propunea Tariceanu prin 2007, Romania ar fi fost privita cu alti ochi pe plan international, si ar fi fost lasata ... in liniste :P). 

Ceea ce m-a surprins foarte mult a fost atitudinea politicienilor dupa anuntarea deciziei CSAT. Desi eram obisnuiti ca cei de la PSD si PNL sa critice orice face Basescu/PDL, de data asta a existat chiar sprijin din partea lui Adrian Nastase, Teodor Melescanu etc. Numai Iliescu a fost mai rezervat, cu un "daca ar fi fost dupa mine nu eram de acord, dar...". Asadar parlamentul va ratifica cel mai probabil intelegerea cu SUA. Stiu ei ce stiu... oricum, e ceva ciudat la mijloc. 

In orice caz, va fi interesant de urmarit evolutia acestui subiect, atat in plan politic, cat si in plan social si in presa. 

Dupa cum era de asteptat, Apple a lansat la conferinta sa de pe 27 ianuarie noul dispozitiv iPad, ce isi propune sa fie in acelasi timp e-reader, video and music player si browser de Internet. Adica sa poti sa citesti carti/ziare, sa asculti muzica, sa te uiti la un film, sa iti verifici email-ul si sa stai pe net. Toate pe un ecran de 9 inchi. Fara tastatura, mouse sau boxe. Doar tableta.


Practic iPad-ul vrea sa fie un fel de inlocuitor al laptop-ului pentru cei cu nevoi in primul rand de entertainment. Mi-e greu sa cred ca un om de afaceri, de exemplu, va folosi iPad-ul pentru business in defavoarea unui netbook sau notebook.

Avantajul principal al iPad-ului este dimensiunea sa. Este de asemenea destul de usor (0,68 kg), si poate fi manevrat cu usurinta. Incape in aproape orice geanta, este extrem de portabil, iar cel mai important lucru legat de portabilitate, are autonomie de 10 ore pe baterie (dar cum aceste date sunt deseori exagerate de producator, sa admitem ca ar avea autonomie de 7-8 ore in realitate, ceea ce e mult mai mult decat un laptop obisnuit).

Cand am citit prima oara lucrurile astea incepusera deja sa ma bata ganduri "necurate", adica ma tenta sa-l cumpar Dar entuziasmul mi-a fost repede spulberat cand am dat si de cateva mari dezavantaje ale iPad-ului: nu are slot USB, deci nu poate fi conectat cu vreun memory stick sau alt device USB, nu are port HDMI, nu poti deschide decat o singura fereastra (ganditi-va cat de groaznic ar fi sa putem sta ORI pe mess ORI pe o anumita pagina pe net ORI sa scriem un document in Word etc. fara sa mai avem altceva deschis si sa putem da macar un alt+tab). Apoi, depinzi foarte mult de semnalul Wi-Fi, respectiv 3G. Iar aici apare alta problema, daca vrei ca iPad-ul tau sa aiba si 3G (lucru necesar, zic eu, mai ales daca n-ai wireless acasa) platesti 130$ in plus.

O alta problema este si cu hard disk-ul iPad-ului. Acesta vine in trei variante, de 16, 32 si 64 Gb. Ceea ce este extrem de putin.

Pretul de pornire al dispozitivului este de 500$, varianta de 16 Gb. Daca vreti si 3G, pretul sare din start la 630$. Iar la acestea se adauga si plata abonamentului lunar catre o firma de telefonie mobila (cum e abonamentul iPhone la Orange). Si, atentie, acestea sunt preturile pentru SUA. Cand va fi lansat in Romania ne vom trezi in mod sigur cu preturi ori mai mari, ori "egale" in euro (daca la ei e 500$, la noi sa fie 500 eurosau ceva de genul asta). Ca deh asa e-n tenis. :)

Concluzie: Ca si in cazul celorlalte dispozitive de la Apple (vezi iPod, iPhone etc.), cel mai bine este sa asteptam sa apara urmatoarele modele. De obicei cei de la Apple asculta cerintele clientilor si scot versiuni mult imbunatatite. Comparati prima versiune de iPod de la inceputul anilor 2000 cu ultima varianta de iPod Classic. :P

Cu exceptia "Avatar", trebuie sa recunosc ca putine filme m-au impresionat atat de tare prin mesajul lor in ultimele luni ca "Agora", film lansat in Romania acum cateva zile. Este unul din acele filme care te indeamna la reflectie, care iti da de gandit chiar si ore bune dupa vizionare.

In Agora sunt prezente mai multe conflicte, tema principala fiind insa religia. Actiunea filmului are loc in orasul-stat Alexandria in secolul IV d.H. La acea vreme, in Alexandria convietuiau atat crestini, cat si pagani (egipteni politeisti) si evrei. Aparentul echilibru este insa rupt, iar conflictele intre cele trei religii degenereaza in violente teribile.

Paralel cu conflictul religios este prezentata povestea Hypatiei, considerata prima femeie matematician, si de asemenea un reputat astronom al acelor vremuri. Oamenii veneau din toate partile lumii pentru a o asculta predand notiuni de matematica, geometrie, astronomie etc. Pe parcursul filmului, ea ajunge incet incet la concluzia ca Pamantul este rotund si ca se invarte eliptic in jurul Soarelui (fapt (re)"descoperit" abia in sec. 17, intrucat lucrarile Hypatiei au fost distruse). Este ucisa in mod brutal de crestini, sfartecata si arsa pe rug.

Filmul se bazeeaza aproape in totalitate pe fapte reale, fiind mai mult un documentar istoric. Nu vreau insa sa scriu un sinopsis al filmului, pentru ca acestea se gasesc peste tot, asa ca ma voi opri aici cu povestitul.

Lucrul care m-a frapat personal cel mai mult a fost brutalitatea excesiva a crestinilor, lipsa oricarei valori umane reale (desigur, acestea erau invocate, dar niciodata respectate, decat dupa propriul interes), lipsa oricarui respect pentru cultura si pentru obiectele de arta sau literatura. In momentul in care crestinii au primit drepturi depline in Alexandria, acestia au distrus tot ceea ce le-a stat in cale, inclusiv cartile din fosta Biblioteca a Alexandriei, pe care le-au ars.

Sa nu se inteleaga ca numai crestinii au fost "the bad guys". Acelasi lucru este valabil pentru toti. Toti sunt o apa si-un pamant pana la urma. Cu totii lupta crezand ca Dumnezeu ii sustine pe ei, si ca ei detin adevarul absolut, iar ceilalti trebuie sa moara sau sa li se supuna. Iar lucrurile astea nu s-au schimbat nici in ziua de astazi. Istoria se tot repeta, si nimeni nu este dispus sa invete din greselile ei. Iar cei care totusi o fac sunt rapid eliminati.

Religia a fost si este in continuare una din cauzele principale ale razboaielor, la nivel global. Liderii religiosi se ascund dupa tot felul de doctrine pentru a-si justifica actiunile "in numele Domnului", dar niciunul nu respecta in realitate invataturile crestine. Asta pentru ca fiecare interpreteaza Biblia si celelalte scrieri dupa cum considera ca este potrivit, dupa interesul propriu. Astfel, liderii religiosi sunt tot un fel de lideri politici, doar ca la alt nivel.  Iar daca vorbim de Evul Mediu, acest lucru este extins extraordinar, astfel incat liderii religiosi ajung sa detina intreaga putere (de exemplu, St. Chiril film ajunge la un moment dat sa conduca orasul Alexandria).

Si daca tot am pomenit de Sfantul Chiril... dupa cum se observa, are titlul de "Sfant". O cercetare istorica mai atenta ne arata in schimb ca acest om a fost un mare criminal, politician fara scrupule, pe scurt un monstru, pe care crestinii il sarbatoresc pe 9 iunie in fiecare an. Interesant, nu?

Va recomand cu mare caldura sa vizionati filmul, iar apoi sa dati un mic search pe Wikipedia pentru putina documentare suplimentara. Veti avea probabil o imagine ceva mai completa asupra evenimentelor din acea perioada, si despre inceputurile crestinatatii.

Ei bine, uite ca ceea ce spuneam prin vara referitor la bucuria initiala a reusitei de a intra la ASE si la dezamagirea ce va urma dupa ce voi vedea cum sta in realitate treaba, s-a adeverit.

Recunosc ca am fost foarte naiv sa cred ca invatamantul superior din Romania, cel putin universitatile "de top", s-au adaptat mai rapid la noile cerinte ale sistemului european de educatie, si ca pot oferi niste servicii de calitate. Sau mai bine spus, speram cu tarie ca situatia chiar asa este. Dar m-am inselat amarnic. Si asa am inceput sa inteleg de ce diploma pe care o obtinem nu valoreaza mare lucru (licenta, de masterat nu stiu ce sa zic, sa ajung mai intai acolo si dupa aia discut).

Intradevar in ASE exista si profesori foarte bine pregatiti, in speta cei mai tineri, dar si dezastre care ar fi trebuit sa se pensioneze demult, sau care pur si simplu cred ca si-au gresit cariera. Nu voi da nume, si nici nu voi spune despre ce materii este vorba, si se intelege de la sine de ce. Nu am scris articolul asta ca sa atac pe cineva anume.

Voi da un exemplu recent, pe care il consider foarte elocvent pentru a descrie un segment al universitarilor "din sferele inalte": Avem o materie al carei rost nu l-a inteles nimeni pana acum (cu totii ne intrebam de ce se preda asa ceva la ASE si nu la Politehnica, fiind vorba de lucruri pur tehnice),  unde predarea s-a desfasurat intr-un stil foarte modern si centrat pe student: profesoara a dictat curs dupa curs din cartea proprie, fara nicio explicatie, nimic altceva decat ce scria in carte. Ca fapt divers, in prima saptamana au fost prezenti vreo 60-70 de studenti, iar in urmatoarele nu gaseai mai mult de 10-15 (nu mai zic ca pentru prima oara am vazut studenti revoltati care au plecat din sala in timpul cursului).

Seminariile la aceasta materie s-au desfasurat de asemenea intr-o maniera deosebita: nu s-a facut nicio aplicatie la curs in toate cele 7 saptamani de seminar, dar in schimb ne-a dat sa transcriem niste proiecte facute de ea, si ne-a tinut cu astea pana in ultima zi.

Intr-o zi suntem informati ca "a aparut" cartea ei, in care se regasesc toate cursurile, exact cum le-a predat. Suntem bineinteles sfatuiti sa o cumparam. Lucru pe care il face toata grupa, rotunjindu-i putin veniturile profesorului merituos.

Si iata ca vine si ultimul seminar, cand o intrebam si noi, cum era si normal, cum vom obtine nota finala cat valoreaza activitatea de seminar si proiectele facute etc. Ni se spune scurt ca seminarul si proiectele nu valoreaza nimic, ci doar ne asigura dreptul de a intra in examen. Este lesne de inteles ce fete aveam cu totii in acel moment.

Dar socul de-abia acum vine: la intrebarea noastra legata de modul de desfasurare al examenului primim urmatorul raspuns: "Materia asta este prea complexa si vasta, nu puteti invata altfel decat cuvant cu cuvant. Faceti si voi un exercitiu de memorie. Altfel picati".

In ritmul asta noi ce mai invatam in realitate? Asa inteleg universitarii romani ca se face facultatea, invatand mecanic si reproducand integral cuvintele ilustrului profesor?

Zilele trecute am avut parte de o experienta mai putin obisnuita cu cativa taximetristi de la Gara de Nord, care trebuie sa recunosc ca m-a surprins. Pana acum nu am avut niciodata probleme de niciun fel cu vreun taximetrist, chiar si cu cei din Gara de Nord, dar de data asta lucrurile au stat altfel. Criza incepe sa se simta acut si la taxiuri.

O prietena care venea cu trenul la Bucuresti m-a rugat sa o astept la gara pentru a o ajuta cu bagajele, urmand ca apoi sa ia taxiul pana la ea acasa. Zis si facut. Ajungem la taxiurile din fata Garii de Nord si cautam un tarif convenabil. Nesimtitii cu 3,5 ron abunda, dar in sfarsit gasim o masina cu 1,29 ron. Ne pregatim sa punem bagajele in masina, cand amabilul taximetrist ne tranteste conditiile: cursa costa 30 ron, si nu se merge cu aparat (!).

Initial am zis ca o fi vreun ratacit disperat dupa bani, asa ca nu am comentat si am trecut la un alt taximetrist. Precauti, intrebam dinainte care sunt conditiile:

Taximetristul: - Pana unde mergeti?
Noi: - Aproape de parcul Moghioros
T: - 25 ron!
N:  - Dar aparatul ala la ce il aveti? Cum va permiteti?
T: - *injuraturi* Da` noi de unde vreti sa ne scoatem ceva? Benzina din ce ne iese? Nu trebuie sa castigam si noi ceva in plus?

Asa ca l-am lasat in pace pe domnul nervos (care ne injura copios in gura mare) si am reusit pana la urma sa gasim un om cinstit care a mers cu aparatul.

Costul real al cursei: 15 ron. Asadar unii dintre iubitii nostri taximetristi au tupeul sa ceara aproape dublu (sau chiar dublu, in cazul primului), sperand ca vom reusi sa pacaleasca lumea, mai ales pe cei care nu cunosc orasul. Acum ii inteleg pe cei care se plangeau mai demult ca taxiul in Bucuresti este foarte foarte scump, si ca platesti zeci de lei ca sa ajungi dintr-o parte in alta a orasului. Lucru total fals, daca esti atent.

Asadar, mare grija la tariful practicat (afisat)! Si nu uitati sa verificati daca aparatul merge sau nu! Daca ati cazut in capcana e cam greu sa mai iesiti, adica sa  refuzati sa le platiti dupa ce cursa a fost efectuata, puteti avea surprize!