Dupa cum era de asteptat, Apple a lansat la conferinta sa de pe 27 ianuarie noul dispozitiv iPad, ce isi propune sa fie in acelasi timp e-reader, video and music player si browser de Internet. Adica sa poti sa citesti carti/ziare, sa asculti muzica, sa te uiti la un film, sa iti verifici email-ul si sa stai pe net. Toate pe un ecran de 9 inchi. Fara tastatura, mouse sau boxe. Doar tableta.


Practic iPad-ul vrea sa fie un fel de inlocuitor al laptop-ului pentru cei cu nevoi in primul rand de entertainment. Mi-e greu sa cred ca un om de afaceri, de exemplu, va folosi iPad-ul pentru business in defavoarea unui netbook sau notebook.

Avantajul principal al iPad-ului este dimensiunea sa. Este de asemenea destul de usor (0,68 kg), si poate fi manevrat cu usurinta. Incape in aproape orice geanta, este extrem de portabil, iar cel mai important lucru legat de portabilitate, are autonomie de 10 ore pe baterie (dar cum aceste date sunt deseori exagerate de producator, sa admitem ca ar avea autonomie de 7-8 ore in realitate, ceea ce e mult mai mult decat un laptop obisnuit).

Cand am citit prima oara lucrurile astea incepusera deja sa ma bata ganduri "necurate", adica ma tenta sa-l cumpar Dar entuziasmul mi-a fost repede spulberat cand am dat si de cateva mari dezavantaje ale iPad-ului: nu are slot USB, deci nu poate fi conectat cu vreun memory stick sau alt device USB, nu are port HDMI, nu poti deschide decat o singura fereastra (ganditi-va cat de groaznic ar fi sa putem sta ORI pe mess ORI pe o anumita pagina pe net ORI sa scriem un document in Word etc. fara sa mai avem altceva deschis si sa putem da macar un alt+tab). Apoi, depinzi foarte mult de semnalul Wi-Fi, respectiv 3G. Iar aici apare alta problema, daca vrei ca iPad-ul tau sa aiba si 3G (lucru necesar, zic eu, mai ales daca n-ai wireless acasa) platesti 130$ in plus.

O alta problema este si cu hard disk-ul iPad-ului. Acesta vine in trei variante, de 16, 32 si 64 Gb. Ceea ce este extrem de putin.

Pretul de pornire al dispozitivului este de 500$, varianta de 16 Gb. Daca vreti si 3G, pretul sare din start la 630$. Iar la acestea se adauga si plata abonamentului lunar catre o firma de telefonie mobila (cum e abonamentul iPhone la Orange). Si, atentie, acestea sunt preturile pentru SUA. Cand va fi lansat in Romania ne vom trezi in mod sigur cu preturi ori mai mari, ori "egale" in euro (daca la ei e 500$, la noi sa fie 500 eurosau ceva de genul asta). Ca deh asa e-n tenis. :)

Concluzie: Ca si in cazul celorlalte dispozitive de la Apple (vezi iPod, iPhone etc.), cel mai bine este sa asteptam sa apara urmatoarele modele. De obicei cei de la Apple asculta cerintele clientilor si scot versiuni mult imbunatatite. Comparati prima versiune de iPod de la inceputul anilor 2000 cu ultima varianta de iPod Classic. :P

Cu exceptia "Avatar", trebuie sa recunosc ca putine filme m-au impresionat atat de tare prin mesajul lor in ultimele luni ca "Agora", film lansat in Romania acum cateva zile. Este unul din acele filme care te indeamna la reflectie, care iti da de gandit chiar si ore bune dupa vizionare.

In Agora sunt prezente mai multe conflicte, tema principala fiind insa religia. Actiunea filmului are loc in orasul-stat Alexandria in secolul IV d.H. La acea vreme, in Alexandria convietuiau atat crestini, cat si pagani (egipteni politeisti) si evrei. Aparentul echilibru este insa rupt, iar conflictele intre cele trei religii degenereaza in violente teribile.

Paralel cu conflictul religios este prezentata povestea Hypatiei, considerata prima femeie matematician, si de asemenea un reputat astronom al acelor vremuri. Oamenii veneau din toate partile lumii pentru a o asculta predand notiuni de matematica, geometrie, astronomie etc. Pe parcursul filmului, ea ajunge incet incet la concluzia ca Pamantul este rotund si ca se invarte eliptic in jurul Soarelui (fapt (re)"descoperit" abia in sec. 17, intrucat lucrarile Hypatiei au fost distruse). Este ucisa in mod brutal de crestini, sfartecata si arsa pe rug.

Filmul se bazeeaza aproape in totalitate pe fapte reale, fiind mai mult un documentar istoric. Nu vreau insa sa scriu un sinopsis al filmului, pentru ca acestea se gasesc peste tot, asa ca ma voi opri aici cu povestitul.

Lucrul care m-a frapat personal cel mai mult a fost brutalitatea excesiva a crestinilor, lipsa oricarei valori umane reale (desigur, acestea erau invocate, dar niciodata respectate, decat dupa propriul interes), lipsa oricarui respect pentru cultura si pentru obiectele de arta sau literatura. In momentul in care crestinii au primit drepturi depline in Alexandria, acestia au distrus tot ceea ce le-a stat in cale, inclusiv cartile din fosta Biblioteca a Alexandriei, pe care le-au ars.

Sa nu se inteleaga ca numai crestinii au fost "the bad guys". Acelasi lucru este valabil pentru toti. Toti sunt o apa si-un pamant pana la urma. Cu totii lupta crezand ca Dumnezeu ii sustine pe ei, si ca ei detin adevarul absolut, iar ceilalti trebuie sa moara sau sa li se supuna. Iar lucrurile astea nu s-au schimbat nici in ziua de astazi. Istoria se tot repeta, si nimeni nu este dispus sa invete din greselile ei. Iar cei care totusi o fac sunt rapid eliminati.

Religia a fost si este in continuare una din cauzele principale ale razboaielor, la nivel global. Liderii religiosi se ascund dupa tot felul de doctrine pentru a-si justifica actiunile "in numele Domnului", dar niciunul nu respecta in realitate invataturile crestine. Asta pentru ca fiecare interpreteaza Biblia si celelalte scrieri dupa cum considera ca este potrivit, dupa interesul propriu. Astfel, liderii religiosi sunt tot un fel de lideri politici, doar ca la alt nivel.  Iar daca vorbim de Evul Mediu, acest lucru este extins extraordinar, astfel incat liderii religiosi ajung sa detina intreaga putere (de exemplu, St. Chiril film ajunge la un moment dat sa conduca orasul Alexandria).

Si daca tot am pomenit de Sfantul Chiril... dupa cum se observa, are titlul de "Sfant". O cercetare istorica mai atenta ne arata in schimb ca acest om a fost un mare criminal, politician fara scrupule, pe scurt un monstru, pe care crestinii il sarbatoresc pe 9 iunie in fiecare an. Interesant, nu?

Va recomand cu mare caldura sa vizionati filmul, iar apoi sa dati un mic search pe Wikipedia pentru putina documentare suplimentara. Veti avea probabil o imagine ceva mai completa asupra evenimentelor din acea perioada, si despre inceputurile crestinatatii.

Ei bine, uite ca ceea ce spuneam prin vara referitor la bucuria initiala a reusitei de a intra la ASE si la dezamagirea ce va urma dupa ce voi vedea cum sta in realitate treaba, s-a adeverit.

Recunosc ca am fost foarte naiv sa cred ca invatamantul superior din Romania, cel putin universitatile "de top", s-au adaptat mai rapid la noile cerinte ale sistemului european de educatie, si ca pot oferi niste servicii de calitate. Sau mai bine spus, speram cu tarie ca situatia chiar asa este. Dar m-am inselat amarnic. Si asa am inceput sa inteleg de ce diploma pe care o obtinem nu valoreaza mare lucru (licenta, de masterat nu stiu ce sa zic, sa ajung mai intai acolo si dupa aia discut).

Intradevar in ASE exista si profesori foarte bine pregatiti, in speta cei mai tineri, dar si dezastre care ar fi trebuit sa se pensioneze demult, sau care pur si simplu cred ca si-au gresit cariera. Nu voi da nume, si nici nu voi spune despre ce materii este vorba, si se intelege de la sine de ce. Nu am scris articolul asta ca sa atac pe cineva anume.

Voi da un exemplu recent, pe care il consider foarte elocvent pentru a descrie un segment al universitarilor "din sferele inalte": Avem o materie al carei rost nu l-a inteles nimeni pana acum (cu totii ne intrebam de ce se preda asa ceva la ASE si nu la Politehnica, fiind vorba de lucruri pur tehnice),  unde predarea s-a desfasurat intr-un stil foarte modern si centrat pe student: profesoara a dictat curs dupa curs din cartea proprie, fara nicio explicatie, nimic altceva decat ce scria in carte. Ca fapt divers, in prima saptamana au fost prezenti vreo 60-70 de studenti, iar in urmatoarele nu gaseai mai mult de 10-15 (nu mai zic ca pentru prima oara am vazut studenti revoltati care au plecat din sala in timpul cursului).

Seminariile la aceasta materie s-au desfasurat de asemenea intr-o maniera deosebita: nu s-a facut nicio aplicatie la curs in toate cele 7 saptamani de seminar, dar in schimb ne-a dat sa transcriem niste proiecte facute de ea, si ne-a tinut cu astea pana in ultima zi.

Intr-o zi suntem informati ca "a aparut" cartea ei, in care se regasesc toate cursurile, exact cum le-a predat. Suntem bineinteles sfatuiti sa o cumparam. Lucru pe care il face toata grupa, rotunjindu-i putin veniturile profesorului merituos.

Si iata ca vine si ultimul seminar, cand o intrebam si noi, cum era si normal, cum vom obtine nota finala cat valoreaza activitatea de seminar si proiectele facute etc. Ni se spune scurt ca seminarul si proiectele nu valoreaza nimic, ci doar ne asigura dreptul de a intra in examen. Este lesne de inteles ce fete aveam cu totii in acel moment.

Dar socul de-abia acum vine: la intrebarea noastra legata de modul de desfasurare al examenului primim urmatorul raspuns: "Materia asta este prea complexa si vasta, nu puteti invata altfel decat cuvant cu cuvant. Faceti si voi un exercitiu de memorie. Altfel picati".

In ritmul asta noi ce mai invatam in realitate? Asa inteleg universitarii romani ca se face facultatea, invatand mecanic si reproducand integral cuvintele ilustrului profesor?

Zilele trecute am avut parte de o experienta mai putin obisnuita cu cativa taximetristi de la Gara de Nord, care trebuie sa recunosc ca m-a surprins. Pana acum nu am avut niciodata probleme de niciun fel cu vreun taximetrist, chiar si cu cei din Gara de Nord, dar de data asta lucrurile au stat altfel. Criza incepe sa se simta acut si la taxiuri.

O prietena care venea cu trenul la Bucuresti m-a rugat sa o astept la gara pentru a o ajuta cu bagajele, urmand ca apoi sa ia taxiul pana la ea acasa. Zis si facut. Ajungem la taxiurile din fata Garii de Nord si cautam un tarif convenabil. Nesimtitii cu 3,5 ron abunda, dar in sfarsit gasim o masina cu 1,29 ron. Ne pregatim sa punem bagajele in masina, cand amabilul taximetrist ne tranteste conditiile: cursa costa 30 ron, si nu se merge cu aparat (!).

Initial am zis ca o fi vreun ratacit disperat dupa bani, asa ca nu am comentat si am trecut la un alt taximetrist. Precauti, intrebam dinainte care sunt conditiile:

Taximetristul: - Pana unde mergeti?
Noi: - Aproape de parcul Moghioros
T: - 25 ron!
N:  - Dar aparatul ala la ce il aveti? Cum va permiteti?
T: - *injuraturi* Da` noi de unde vreti sa ne scoatem ceva? Benzina din ce ne iese? Nu trebuie sa castigam si noi ceva in plus?

Asa ca l-am lasat in pace pe domnul nervos (care ne injura copios in gura mare) si am reusit pana la urma sa gasim un om cinstit care a mers cu aparatul.

Costul real al cursei: 15 ron. Asadar unii dintre iubitii nostri taximetristi au tupeul sa ceara aproape dublu (sau chiar dublu, in cazul primului), sperand ca vom reusi sa pacaleasca lumea, mai ales pe cei care nu cunosc orasul. Acum ii inteleg pe cei care se plangeau mai demult ca taxiul in Bucuresti este foarte foarte scump, si ca platesti zeci de lei ca sa ajungi dintr-o parte in alta a orasului. Lucru total fals, daca esti atent.

Asadar, mare grija la tariful practicat (afisat)! Si nu uitati sa verificati daca aparatul merge sau nu! Daca ati cazut in capcana e cam greu sa mai iesiti, adica sa  refuzati sa le platiti dupa ce cursa a fost efectuata, puteti avea surprize!