Ei bine, iata o imagine surprinsa astazi in cartierul Tineretului din Bucuresti:

Trebuie totusi sa apreciem precizia si reusita parcarii laterale a ... calului. :P Dincolo de partea extrem de amuzanta a acestui "sighting", nu am putut sa nu remarc suferinta care se "citea" pe fata calului. Parca ar fi fost resemnat, chinuit, pe scurt...trist. Si eu stateam sa-i fac poze... :P

Greva... un cuvant pe cat de minunat cand vine vorba de profesori, pe atat de groaznic cand vorbim de mijloacele de transport. Si mai ales cand acel mijloc de transport este si cel mai rapid sau mai rau, singurul cu care erai obisnuit sa mergi.

In mod normal, ajung la Romana in aproximativ 15-20 de minute, in functie de cum vine metroul, am de mers doar 3 statii. Azi-dimineata ma duc eu frumos in statia de autobuz care este la vreo 50 m de blocul in care stau si astept... astept... bulevardul (Tineretului) plin, masinile de-abia avansau. Trec 30 de minute si nu vine niciun autobuz. Mai stau ce stau si vad in departare ca se apropie autobuzul care teoretic trebuia sa ma duca pana in fata ASE-ului. Dar surpriza! Asa cum s-a apropiat s-a si departat, in aceeasi viteza. Autobuzul respectiv nu opreste in statia in care asteptam eu, ci la ... urmatoarea, la vreo 10 minute de mers pe jos. [Intrucat m-am mutat in blocul asta de vreo 3 zile, si cum nu am folosit mai deloc RATB-ul in zona asta, sa zicem ca e scuzabila chestiunea :P]

Asa ca am luat-o pe jos pana la urmatoarea statie, care era chiar langa intrarea de metrou. Mi-a fost de ajuns sa ma uit din departare si sa-mi dau seama ca e "putin" cam dificil sa mai ajung eu la ASE cu RATB-ul. Statia era ARHIPLINA, cred ca erau peste 70-80 de oameni care asteptau acolo. Iar autobuzele erau full de asemenea. Pe scurt, tzeapa!

"Salvarea" a venit din partea singurului taxi care mai era in statie, care in 20 de minute m-a dus la facultate. Interesant a fost sictirul soferului, care se plangea ca vreau sa il duc tocmai pana in Romana, ba chiar a si dat cateva telefoane probabil pe la colegi de-ai lui sa se planga. Dupa ce ca ia o groaza de bani, se plange ca trebuie sa-si faca meseria? Nici de trafic nu pot sa zic ca era cine stie ce, ca nu am stat prea mult, am mers mai incet decat in mod normal, dar am mers. Oh well...

La intoarcere am prins cred ca primul metrou al zilei, pe la 16:10. Statiile nu prea pline, metrourile destul de goale... Nu mai zic ca trenurile veneau cam la 1 minut.

Maine din nou aceeasi poveste, dar macar eu am zi libera si scap de nebunie.

Combinatia de "Disney", "Charles Dickens", "Jim Carrey" nu m-a lasat sa nu merg la avanpremierea filmului "A Christmas Carol", o adaptare dupa cartea cu acelasi nume a autorului amintit la inceputul frazei. Desi era destul tarziu, am zis ca merita totusi incercat, asa ca am mers cu niste prieteni la Plaza si l-am vazut in format 3D.

In film este vorba de un batran extrem de zgarcit, care ura Craciunul si se purta urat cu toata lumea, singurul lucru interesant pentru el fiind banii. Toate astea pana intr-o zi cand este vizitat de trei spirite reprezentand Trecutul, Prezentul si Viitorul. Acestea ii arata realitatea pe care el insusi a creat-o dintr-o alta perspectiva, reusind ca in final sa il schimbe complet pe batran.

La prima vedere poate parea o simpla poveste de adormit copiii, dar nu este tocmai asa. Filmul indeamna la o reflectie asupra propriei persoane, avand un substrat filosofic, ceea ce il recomanda mai ales adultilor. Nu va asteptati sa vedeti clasica veselie de Craciun aici, ci mai degraba ignoranta, saracie, rautate, dar si un happy-end.

Va recomand sa va gasiti timp sa vedeti filmul asta, s-ar putea sa va simtiti putin mai bine dupa vizionare. :)